Anul acesta a plouat de-a-mboulea peste Romania. Pamantul n-a mai suportat atata apa, raurile, chiar si cele mai amarate, s-au umflat si au iesit din albii, maturand totul in calea lor, case, oameni, animale, recolte, drumuri, sosele, cai ferate, diguri, poduri. Potopul, ca intotdeauna, ne-a gasit nepregatiti.

Nu suntem pregatiti, si nu de azi, de ieri, sa facem fata dezastrelor naturale, resemnandu-ne filozofic, iarna nu-i ca vara, vara nu-i ca iarna, ne dusmanesc si anotimpurile. Autoritatile s-au miscat greoi si cu intarziere, dezorganizarea, lipsa de initiativa, incapacitatea de a lua decizii rapide si eficiente in situatii extreme sunt pacate nationale mai vechi.

In foarte multe locuri populatia a fost avertizata cu intarziere sau n-a fost deloc avertizata. Operatiunile de salvare a ceea ce se mai putea salva si de diminuare a efectelor catastrofei au fost haotice, uneori contradictorii.

Cei aflati in mijlocul prapadului pareau a pacatui prin resemnare fatalista in fata dezastrului, au facut putin sau n-au facut nimic pentru a se pune si a-si pune avutul la adapost si daca n-au facut-o pentru ei, n-au prea facut-o nici pentru aproapele lor. Toata lumea a asteptat totul de la stat, de la "sa faca ceva", la ajutoare. Iar statul a fost depasit de situatie.

Din catastrofa televiziunile au facut spectacol, nenorocirea face rating, iar politicienii, fireste, au facut politica.

Opozitia a reprosat Puterii dezorganizarea si ineficienta, pe buna dreptate, iar Puterea a reprosat Opozitiei, tot pe buna dreptate, cheltuirea anapoda a putinelor fonduri pentru amenjarea raurilor, pe vremea cand se afla la putere, cand a fost vorba de jaf din banul public din care au rasarit mandrete de vile.

Presedintele Basescu si premierul Tariceanu s-au prins intr-o Daciada a podului de la Maracineni, desi cimentul are nevoie de timp pentru a deveni beton, iar prostanacul si arogantul tanjeau dupa pelerinele si cizmele care, in mijlocul inundatiilor si al oamenilor necajiti si dornici de ajutoare, dau atat de bine la televizor!

Dar oricat i-am critica si pe unii si pe altii, pe drept si pe nedrept, pentru ce-au facut si pentru ce n-au facut, exista situatii-limita in care oamenii sunt neputinciosi, oriunde si oricine ar fi ei. Cam in acelasi timp cu cele din Romania, inundatiile au afectat si Ungaria, Bulgaria, Cehia, Republica Moldova si, in mai mica masura, Croatia si Slovacia.

Li se adauga, insa, alte trei tari, Germania, Austria si Elvetia, bine organizate administrativ, cu legi foarte bune, minutioase si foarte severe in domeniu, aplicate si respectate, si care au investit enorm si de multa vreme in regularizarea raurilor si fluviilor, in infrastructuri si structuri administrative de interventie si de prevenire a inundatiilor si a altor catastrofe naturale.

Si totusi inundatiile nu le-au ocolit, iar pagubele au fost destul de mari. Desigur, ar fi multe de spus despre felul in care s-a actionat in Germania si in Romania in timpul inundatiilor. Dar n-ar avea nici o relevanta. Romania nu-i Germania, noi nu suntem nemti, asa cum vara nu-i ca iarna. N-avem nici mijloacele si nici spiritul lor de organizare.

Si totusi, nici in Elvetia, nici in Germania n-au lipsit criticile la adresa "neglijentei autoritatilor". In Germania, aflata deja in campanie electorala pentru alegerile anticipate din septembrie, politicienii Puterii si ai Opozitiei n-au pierdut prilejul sa se intepe, dar cu decenta si fara sa se dea in spectacol.

Oricat de dramatice, remarca ironic S?ddeutsche Zeitung, inundatiile nu pot schimba trendul electoral, social-democratii, acum la putere, fiind "de multa vreme in apa pana la gat". In plus, cancelarul Gerhard Schr?der a spus ca, in caz de catastrofe naturale, disputele politice nu conteaza, trebuie sa fim uniti"! De luat aminte!

Problema care ne sta in fata nu mai este a unei tari sau a unui continent. E o problema globala si cu ea ne confruntam toti. Saraci si bogati, ca oameni si ca tari, suntem in aceeasi barca pe o mare tot mai imprevizibila, tot mai nemiloasa.

De cateva decenii, la nivel planetar, clima a luat-o razna, natura se dezlantuie tot mai des cu forte care depasesc puterea si capacitatea omului de a se impotrivi.

Autoritatile unor regiuni intinse de pe glob se confrunta cu probleme meteorologice si fenomene naturale de o amploare fara precedent - seceta prelungita, temperaturi extreme, ploi si inundatii catastrofale, furtuni violente, tornade si uragane devastatoare.

Toate aceste nenorociri si cele care vor veni, din ceea ce se stie pana acum, au o singura cauza - omul, care, in neostoita expansiune si cautare a progresului, a scos sistemul climatic din evolutia lui naturala. Cauza cauzelor este bioxidul de carbon, responsabil de efectul de sera si de incalzirea atmosferei.

Cresterea economica, industrializarea continua, bazate in mare parte pe consumul de hidrocarburi, arunca anual in aer 6,5 miliarde de tone de bioxid de carbon. Scenariile oamenilor de stiinta sunt catastrofice. Emisiile de bioxid de carbon cauzate de activitatea umana au crescut de patru ori din 1950 pana in 2000.

Cresterea previzibila a populatiei de la 6,5 miliarde de locuitori, in 2005, la circa 9 miliarde in 2050, va antrena o crestere cu 27% a emisiilor de bioxid de carbon, ceea ce va accentua incalzirea planetei cu consecinte greu de prevazut si incontrolabile. Solutii nu sunt multe.

Prima presupune diminuarea de urgenta a emisiilor de bioxid de carbon prin trecerea la surse de energie alternative, nepoluante, inclusiv la energia nucleara. Altfel ne ia naiba, pamantul nu ne mai suporta! Cu si chiar si fara Ion Iliescu!