Chirnoaga, cine nu stie, deseneaza tot soiul de zmeisme, de balaurisme, de te crucesti. Pufaie din tigarile Plugarul, bea un Merlot de Odobesti luat din Piata Amzei. Cit vorbeste despre cele 19 pisici ale lui si cei peste cinci ciini, vezi volume din Ilf si Petrov si Cehov stind pe scaunele din preajma lui.
Rep: Eu, dupa ce am iesit din virsta cititoare de basme, am vazut un desen al dumneavoastra: doi zmei de-ai lui Chirnoaga fac sex. De ce?
M.C. Ce sa va spun? M-a preocupat o imagine a raului si, de la stramosii nostri, pictorii de biserici din Moldova, am vazut ca au inventat imaginea raului, dracii. Dupa care alti stramosi au inventat balaurii, care fac toate relele posibile. Inclusiv fura fete si fac sex cu ele... Era un banc bun...
A cerut un Fat-Frumos fete care sa nu stie ce e ala sexul si a chemat niste fete si le-a aratat ce avea in dotare. Indignare! Nerusinare! Dupa care a venit si Ileana Cosinzeana si a spus: Chestia asta? Pai s-o vezi pe-a zmeului!
Rep: Problema mea era ca zmeii fac sex!
M.C. Fac si intre ei. Si era de rau: se inmulteste raul, fac zmei. Am inventat si eu niste imagini ale raului.
Rep: Dar raul asta e-n dumneavoastra? De unde va apuca?
M.C. Raul este o abstractiune si, ca toate abstractiunile, daca nu are chip, nu e recunoscut. De-aia stramosii nostri i-au dat chip si i-au facut draci.
De-aia sint monstrii desenati, ca raul sa aiba chip, sa fie recognoscibil de oameni, ca sa se pazeasca.
Rep: Cum desenati asa frumos expresii ale raului?
M.C. Pai, stramosii nostri cum faceau?
Rep: Pai, de ce nu-i desenati uriti?
M.C. Cele mai expresive chipuri desenate pe manastirile din Moldova sint scenele cu iadul, felul cum dracii si alti monstri ii chinuiesc pe pacatosi. Nu ca sa-i sperie, ci ca sa se fereasca. Raiul e plicticos.
Rep: Acum, la batrinete, desenati mai uriti balaurii din dumneavoastra?
M.C. Nu. Eu in tinerete faceam un fel de realism socialist, sa fac niste oameni muncitori, in tot soiul de miscari si tot soiul de gesturi de munca, si copii care admirau constructia unei scoli noi, si tot soiul de lucruri frumoase. Dupa care m-a apucat ideea chipului raului si m-am tot preocupat de lucrul acesta.
Comunism
Rep: Ati crezut in comunism?
M.C. Nu era vorba de comunism, era vorba de munca, de miscare, de efortul omenesc pentru a face bine. Na! Dupa aceea, na!, m-am ocupat de efortul omenesc de a face rau!
Rep: Ce va dictau comunistii sa desenati?
M.C. Eu nu credeam orbeste, desenam lucruri vesele din societatea de pe vremea aia si am crezut ca alea pot fi un subiect pentru arta. Dupa aia, mi-am dezvaluit mie ca subiectul cel mai apropiat este raul.
Rep: Si cum ati schimbat macazul?
M.C. Simplu! Dupa ce am patit si am trait... Am trait la rele ca mi-ajung pe trei vieti!
Rep: Ati iubit o activista de partid?
M.C. Nu. Nu mi s-a intimplat. Politicianul, activistul, oricind, nu e un personaj onorabil.
Rep: Dar un bibelou aveti pe acasa?
M.C. Nu. Fiindca nu se poate asa ceva!
Chinuieli
Rep: Puteti face o istorie a chinuielilor personale?
M.C. 1944: Un frate al tatei, un unchi de-al meu, a devenit criminal de razboi si a fost judecat pentru inalta tradare. Tot neamul Chirnogilor a patimit pentru asta. Am trecut si eu pe la puscarie, ca Chirnog.
Rep: De ce ati supravietuit in puscarie?
M.C. Pentru ca voiam sa traiesc, nu e de-ajuns? Apoi, a venit vremea zisa socialista, ce a inceput cu stalinismul si s-a continuat cu variante specific nationale. Nu a fost asa de rea cum se spune. Am avut norocul sa dau de niste sefi comunisti, membri de partid, care au inteles ca aspiratia mea pentru arta poate sa creeze lucrari de valoare.
Rep: Cum dracu’ au inteles?
M.C. Erau destepti. Si a fost un fenomen senzational, cind am ajuns in sefia Uniunii fara sa fiu membru de partid.
Rep: Erati colaboratorul Securitatii!
M.C. Nu! Alegeri. Cele mai libere alegeri!
Rep: V-ati intilnit cu Ceausestii?
M.C. O data mi s-a dat Meritul Cultural. Am calatorit in strainatate destul de mult, din cauza unor securisti destepti care au inteles ca ma intorc inapoi. Un coleg de-al meu zicea ca Ceausescu ar fi trebuit sa-mi acorde decoratia de Inapoiat al Patriei! As fi fost decorat cu clasa intii.
Patria
Rep: Doamne fereste, va iubiti patria.
M.C. Da! E greu de explicat! Cind ma simt „la mine“, nu e problema de familie, prietenie. Am calatorit si am fost tentat de atitea ori sa nu ma mai intorc, pina nu m-am mai simtit la mine. Si atunci m-am intors!
Rep: Vinul, femeile?
M.C. Nu. Nimic.
Rep: Balauri din astia erau intelesi si de americani!
M.C. E greu de explicat chestia asta de „la mine“. Nu m-am simtit „la mine“ nici in Italia, unde am avut succes. In mizeria aia de atunci, din Romania, m-am simtit la mine. Era rahatul meu.
Plugarul
Rep: Pai vad, si acum fumati Plugarul. La celebritatea dumneavoastra v-as fi vazut cu un Kent.
M.C. Nu ma suparati, astea sint tigari cu gust de tutun. Celelalte, americane, nu au gust de tutun, sint un fel de paie fripte.
Rep: Apoi vinul... luat din Piata Amzei? Ar trebui sa beti un vin vechi de nu stiu citi ani, de la magazin!
M.C. Asta e vinul adevarat. La televiziune, o chimista mi-a explicat ca vinurile scumpe sint falsificate. O Grasa de Cotnari e facuta din apa, alcool si parfumuri chinezesti.
Rep: Hrana e importanta pentru Chirnoaga?
M.C. Nu sint mofturos. Ce-mi gateste nevasta. Student fiind, eram cantinist si ma infundam cu piine neagra, mai buna ca oricind!
Rep: Pai, celebritatea dumneavoastra e de nivel somon!
M.C. Nu. De ce? Mincarea buna imi place. Intr-un fel, sint un mincacios, dar nu ma ingras.
Rep: Exista marile esecuri ale lui Chirnoaga?
M.C. Cum sa nu? Eeeeexiiiista! Dar nu ma gindesc la ele. Stiti ce m-a facut sa gresesc? Gindirea!
Rep: Ginditi in certitudini. Credeti in valorile statuate: Enescu, Eminescu? Avem cultura?
M.C. E, nu? Cultura romana e o minune mare, fara reclama cum are cea americana. Ar trebui sa ne laudam, dar nu ca prostii.
