Stop joc, stimati senatori, deputati, ministri, prim-ministri - fosti, prezenti si viitori -, presedinti - de tara, de agentii, de bloc -, faceti o scurta pauza si un mic efort. Efortul de a citi o pagina de ziar. Doar una. Din „Jurnalul National” de vineri, 26 august a.c.
Nu, nu, nu e vorba despre concertele din Vama Veche, nici despre Jurnalul de litoral si nici despre supliment. Stiu ca v-ar fi fost mai la indemana si mai la suflet, dar ce v-as ruga eu sa cititi este in alta pagina. O pagina care s-ar putea tipari neagra de la inceput, din tipografie.
Neagra de ciuda si - fie-mi iertata expresia voit neacademica - neagra de scarba, de cate orori, minciuni si infractiuni au vazut lumina tiparului pe ea. E vorba despre pagina de economie, intitulata "Banu' tau".
„Mafia vamala e stat in stat” - spune raspicat presedintele ANAF, Sebastian Bodu. Si continua: „Mafia vamala opune rezistenta!”.
Acelasi Sebastian Bodu. Nu stiu altii cum sunt, dar eu, dupa ce am citit acest interviu, in afara de faptul ca m-am infiorat vaz^nd cu cata seninatate am inceput sa vorbim despre spaga, mita, coruptie, mafie, sistem, presiuni, jocuri, pur si simplu m-am speriat.
Din doua motive. Primul: ca un demnitar cu rang atat de inalt cum e Sebastian Bodu recunoaste, fiindca nu are ce face - probabil e si el stupefiat - ca traim intr-un sistem mafiot si pare ca treaba asta nu ne deranjeaza deloc, la nivel de autoritate a statului.
Al doilea: ca domnul Bodu pare usor dezarmat si, in acelasi timp, constient ca, si de-o fi el urmasul lui Vlad Tepes, tot nu va razbi in lupta cu hoardele mafiote de unul singur. In plus, mai are si piciorul in ghips!
Sebastian Bodu povesteste, cu lux de amanunte - sa citeasca si sa auza tot romanul -, ca in vama, in special, dar si la garda si la fisc e jale. Sistemul e putred de sus pana jos.
Mai sunt si cativa oameni curati ori care s-au manjit destul de putin - am ajuns sa ne laudam cu o astfel de reputatie! -, dar ceilalti sunt parca desprinsi din filmele cu mafia siciliana. N-au mama, n-au tata.
Au doar un unchi pe care-l cheama nea Banu’.
De la spaguta cu foita de o suta de euro, „pierduta” printre acte, pana la milioane de dolari nimic nu le este strain. S-a luat la puricat averea lui Dan Ioan Popescu. Foarte bine! Sa fie luate si cele ale domnilor Hrebenciuc, Mitrea etc., dar si ale altor personaje, cu nume mai putin sonore, cum ar fi niste Ionesti, Popesti, Mircesti ori Sandulesti sau Constantinesti.
Ati ramane muti de uimire vreo doua zile si doua nopti daca ati vedea in ce case vietuiesc. N-ati mai reusi sa silabisiti vreo saptamana daca ati avea ocazia sa intrati in anturajul lor si sa vedeti, pe viu, ce n-a vazut Parisul! Sunt intr-o cu totul alta lume, au depasit de mult standardele de viata occidentale, traiesc precum printii de diferite ranguri din Brunei.
Si totul, dar absolut totul, din salariile decente de vamesi si functionari care se ocupa cu acte de control.
Cat timp presedintele Traian Basescu are astfel de dovezi - si nu putine - si astfel de marturii - precum cea disperata a domnului Bodu, din interviul acordat „Jurnalului National” - si nu misca nici un deget, daramite sa faca un nod marinaresc pentru a prinde in chingi dispretul bazat pe furt al acestor oameni, eu una nu mai cred ca exista dreptate in Romania.
Cum era vorba aceea din campanie? „La tepe cu voi, la Universitate!” Total de acord si cred ca nu e roman onest care sa nu gandeasca asa.
Dar, deocamdata, la Universitate nu sunt decat, eventual, niste tepe virtuale, in care stau atarnate, ca la balci, mizilicuri de-ale noastre, pierdute in ultimii 15 ani: speranta, credinta, putinta. Unde esti tu, Tepes Doamne...
