Restructurarea aparatului diplomatic este, poate, cea mai mare dintre provocarile carora trebuie sa le faca fata ministrul de Externe. Grevat de sechelele trecutului comunist, dar si de subprodusele tranzitiei cronicizate, acest nod gordian a dat mari batai de cap titularilor portofoliului.
Putini au fost curajosii care au incercat sa tulbure traiul tihnit al functionarilor eternizati in posturi importante. Cei mai multi s-au marginit la a face declaratii belicoase, gasind apoi un "modus vivendi" cu masa amorfa a birocratilor.
Tine problema cadrelor din aparatul diplomatic doar de sistemul de recrutare sau de cel de salarizare? Nu, ea tine de filosofia care sta la baza aparatului, iar o eventuala reforma presupune mai mult decat schimbarea unor oameni.
Inexistenta unei linii clare de demarcatie in ceea ce priveste recrutarea cadrelor, intre diplomatie si activitatea de informatii, a facut ca o mare parte din posturile din reprezentante sa fie ocupate de asa-zisii agenti sub acoperire diplomatica. Departe de a face din Romania o putere a spionajului, intesarea ambasadelor cu agenti ai serviciilor a dus la dubla subordonare a personalului.
Acest lucru nu permite o activitate coerenta, in afara de cazul in care parghiile sunt manevrate direct de presedinte, cel a carui putere transcede limitele ministeriale. Spiritul de cazarma care mai bantuie in unele ambasade romanesti, departe de a le face mai eficiente, timoreaza diplomatii, determinandu-i sa fie reticenti in a-si stabili contacte daca acestea nu sunt aprobate explicit de sef.
Lipsa unui sistem de pregatire coerent greveaza, de ani buni, pregatirea diplomatilor, mai ales a celor tineri. Fundatiile si organizatiile care au gravitat in jurul ministerului, precum "Nicolae Titulescu" sau ADIRI, s-au dovedit a fi doar sinecure pentru diplomatii scosi din sistem.
Recrutarea "intrasistemica" a noilor cadre, mai precis dintre fiii, fiicele, iubitele si oamenii de casa ai potentatilor politici, nu a facut decat sa intregeasca jalnicul tablou al diplomatului roman mediu: modest, lipsit de resurse materiale, uneori si intelectuale, pentru a-si indeplini menirea.
Fara posibilitatea sau dorinta de a-si face o retea de contacte in tara de rezidenta si adeseori necunoscator al limbii locale, diplomatul roman mediu merge la post pentru a pune deoparte bani albi pentru zile negre. Bani care sa-i permita un trai decent atunci cand se intoarce in Centrala, pe salariu "intern".
Oricum, revenit acasa, acesta trebuie sa intre in toate cabinetele decidentilor pentru a lasa fiecaruia o atentie, mai mult sau mai putin simbolica, pentru a nu fi uitat atunci cand se distribuie urmatoarele "iesiri".
Salariile tinerilor diplomati, fixate parca dupa sfaturile lui Lenin, cand si bucataresele trebuiau sa stie cum se guverneaza un stat, ii determina pe acestia sa exerseze asiduu ascetismul material. Centrele de expansiune economica, inventia actualei guvernari, menite sa inlocuiasca reprezentantele economice, sunt sortite esecului.
Intr-o economie cu capital privat, centrele de expansiune nu pot semna contracte, ci le pot doar intermedia. Promovarea dezinteresata a unei afaceri private presupune existenta unui spirit civic solid al diplomatului.
Pentru ca diplomatia sa se puna in slujba cetateanului, asa cum cere ministrul, in aparatul ministerului trebuie sa lucreze cetateni, si nu functionari insensibili care-si dozeaza implicarea intr-un caz consular, in functie de mijloacele de retorsiune ale solicitantului. Pentru a functiona bine, aparatul diplomatic are nevoie de oameni noi, legi mai bune si resurse suficiente.
Daca una dintre aceste trei coordonate ale unei reforme serioase va lipsi, Ministerul de Externe nu va face decat sa mai "bifeze" o actiune fara rezultate concrete. Nimic nu prevesteste furtuna adevaratei reforme. Prea multa stralucire, prea multi oaspeti si prea multa publicitate pentru o reuniune in care ar urma sa fie facuta scadenta.
Pana una-alta, din filmul de prezentare a diplomatiei romanesti in secolul al XX-lea, perioada comunista, cea in care s-au format o buna parte din ambasadorii prezenti, lipsea cu desavarsire. Este acest lucru simptomatic pentru modul in care actualul ministru se raporteaza la sistem sau doar un mod de a evita sensibilitatile unora dintre diplomatii straini prezenti in sala?
