Reprezentanti ai unor organizatii neguvernamentale onorabile si-au exprimat ingrijorarea fata de faptul ca, impins de polemicile cu presedintele Basescu, am abordat subiecte care ar putea oferi rauvoitorilor - rasisti, antisemiti, xenofobi etc. - argumente in favoarea tezelor lor odioase. Sunt convins ca asemenea ingrijorari sunt exprimate cu buna credinta.
Buna credinta, insa, nu tine loc de adevar. Ea este doar increderea sincera intr-o aparenta inselatoare.
Teza promovata implicit de criticii mei este ca anumite teme, idei, cuvinte ar trebui scoase din circuitul public nu pentru ca in sine ar fi nocive, ci pentru ca sunt susceptibile a fi deturnate intr-o directie nedorita.
In acelasi spirit, la inceputul anilor ‚90 nationalistii romani imi cereau sa nu mai sustin dreptul minoritatilor la discriminare pozitiva, intrucat o asemenea discriminare ar putea fi folosita de iredentisti pentru dezmembrarea Romaniei. La antipozi, uneori, logica este aceeasi.
Ideea potrivit careia interzicerea unor dezbateri pe teme sensibile - in speta pe marginea relatiei asimetrice dintre populatii cu natura si origine diferita, precum si a consecintelor respectivei asimetrii - ar purifica gandirea de doctrinele exclusiviste, segregationiste, discriminatorii, este falsa.
Pornind de la un rationament similar, s-a cercetat in ce masura filmele cu violenta excesiva pervertesc comportamentul social. In atare scop, acelasi film a fost proiectat mai multor grupuri de tineri carora apoi li s-a cerut sa povesteasca ce au vazut. Tinerii echilibrati psihic si integrati social au redat firul narativ al filmului.
Delincventii retinusera, in schimb, doar bataile, pe care le-au descris in amanunt.
Nu violentele din filme sunt, deci, vinovate de infractionalitate, tot astfel cum nici opera lui Nietzsche nu poate fi responsabila pentru ororile lui Hitler, doar intrucat, intamplator, cel din urma a folosit in mod criminal conceptul de "supraom" teoretizat superior de cel dintai.
Nu prin ocultarea realitatii se curata gandirea de otrava ideilor rele, ci prin marcarea diferentelor intre abordarile aparent identice, pornindu-se de la principiul ca orice este de tolerat, cu exceptia intolerantei. In acest sens este de aratat ca nu este acelasi lucru cand mai multi spun acelasi lucru.
Cand un antisemit face referire la originea evreiasca a cuiva el vrea sa puna teoriile criminale privind pericolul evreiesc si eliminarea evreilor in legatura cu persoana respectiva. Cand un filosemit - adica un antisemit in oglinda - o face, el incearca sa transfere presupusele calitati ale rasei asupra persoanei cu pricina, astfel omagiind-o.
Cand o face un democrat crescut in respectul diversitatii, mentiunea are menirea de a fixa contextul cultural si experienta sociala aferenta acestuia, prin care pot fi deduse si intelese mai bine anumite inclinatii, sensibilitati si aptitudini ale celui in cauza. Asadar, nu doar ce se spune, ci si cine si de ce spune conteaza.
Tot astfel, trebuie observat ca insusirile, in sine, desprinse de scopul caruia ii sunt subordonate nu sunt nici bune, nici rele. De obicei se spune ca nemtii ar fi harnici, disciplinati si ordonati. (Aceasta nu datorita ereditatii biologice, ci ereditatii culturale.) Atari trasaturi sunt categoric calitati atunci cand sunt folosite spre a construi spitale, scoli, drumuri.
Ele s-au dovedit a fi defecte monstruoase cand s-au "organizat" lagarele de exterminare si munca fortata. Desigur, psihiatrii stiu sa inteleaga si sa manipuleze slabiciunile psihicului uman. Asemenea aptitudini pot fi folosite pentru tratarea unor boli. La ele s-a apelat, insa, si pentru zdrobirea vointei oponentilor politici. Asta nu inseamna ca medicii psihiatri ar fi periculosi.
Stiinta lor poate fi folosita, insa, in directii rele si acest risc trebuie cunoscut spre a fi evitat. Scopul califica mijloacele.
Revenind la domnul Basescu, nimic din identitatea dansului - culturala, profesionala, sociala, etnica - nu este detestabil. Condamnabila este incercarea de a arata o alta identitate. Periculoasa este folosirea abilitatilor sale remarcabile spre a reintroduce dictatura.
A interzice dezbaterea, deci indoiala, contextualizarea, relationarea, este egal cu a interzice gandirea si deci a nega persoana umana. Sterilizarea dezbaterii prin terapia "corectitudinii politice" duce la sterilizarea gandirii. Pe de alta parte, limitarea libertatii de expresie nu anuleaza libertatea gandului.
In schimb, pe fondul unei gandiri sterile lasa sa se dezvolte si sa circule neamendate prejudecati, eresuri, rautati, rataciri. In materia schimbului de idei, de cei onesti degeaba ne temem, iar pe cei rai ii evitam degeaba. Iata de ce nu voi accepta arestarea sau exilarea ideilor, cuvintelor si temelor pe care unii le considera periculoase.
Este posibil ca in discutia libera sa apara opinii controversate. Ele sunt chiar ratiunea nobila a dialogului. Acesta trebuie purtat cu onestitate, dedramatizat si in respectul diversitatii. Sa arunce piatra doar cel care nu a gresit niciodata!
