Restrictiile liberei circulatii a fortei de munca in Europa sunt ultimul vestigiu oficial al razboiului rece, resimtite dureros in tarile din rasaritul Europei, care au luptat atatia ani pentru libertate, ca o noua restrangere discriminatorie a acestei aspiratii.

La recenta extindere a UE, doar trei tari, Marea Britanie, Irlanda si Suedia, si-au deschis usile pentru muncitorii din tarile nou-intrate. Celelalte 12 au introdus restrictii de teama ca vor fi covarsite de forta de munca ieftina. Desi aceste tari s-au angajat sa reexamineze aceste oprelisti in mai 2006, este de asteptat sa le prelungeasca cu perioade de pana la cinci ani.

Tot mai multe si autoritare voci cer desfiintarea neintarziata a acestei noi cortine de fier, in insusi interesul tarilor inca pitite in spatele ei si in insasi virtutea promisiunii de libertate si prosperitate cu care Occidentul a castigat razboiul rece.

Ca orice liberalizare economica, libera circulatie a fortei de munca va creste venitul national la scara mondiala. Vor avea de castigat atat tarile mai nevoiase, exportatoare de muncitori, cat si tarile dezvoltate, beneficiare ale acestui aport.

In ciuda demagogiei populiste si xenofobe din multe tari vestice, studii serioase realizate in aceste tari atesta ca temerile, potrivit carora imigrantii vor fura slujbe si vor ruina sistemele de asigurari sociale, nu sunt intemeiate.

Spaniolii, care au regularizat recent situatia a sute de mii de imigranti nelegali, care aveau insa loc de munca, au estimat ca singura tensiune sociala creata de acestia, o anumita supraincarcare a infrastructurii de protectie sociala si sanatate, va fi amplu compensata de veniturile fiscale suplimentare aduse la suprafata prin inteleapta masura luata.

Zeci de mii de est-europeni care lucreaza legal, de exemplu in Anglia, au contribuit net, anul trecut, la economia britanica cu echivalentul a 730 milioane euro, si nu au condus la scaderea salariilor bastinasilor, deoarece intr-o masura covarsitoare nu au ocupat joburi in care sa concureze cu localnicii. In principal, imigrantii s-au concentrat in trei sectoare.

In servicii publice (in special sanatate), unde salariul stabilit de guvern este scazut, iar efectul nou-venitilor a fost doar sa reduca numarul posturilor neocupate si sa atenueze criza din sanatate.

(In Londra, 25% din medici si 50% din infirmieri nu sunt cetateni britanici si sunt dintre cei mai apreciati). Slujbele in celelalte doua sectoare principale, alimentatie publica si servicii menajere, nu sunt dorite de localnici.

In absenta imigrantilor, fericiti sa aiba asemenea munci grele si prost platite, activitatea economica ar fi fost mai restransa.

Nu se fura astfel nici un loc de munca, dar, nu numai in aceste sectoare. Conform unui studiu al Ministerului de Interne britanic, influxul de specialisti rasariteni in informatica si in alte sectoare de varf nu a scazut cu nici un penny salariile, ci a permis acestor sectoare sa se dezvolte mai rapid si mai benefic pentru vistieria britanica decat in alte tari.

Ca unul care a trait cinci ani in Anglia, pot sa confirm ca fara instalatori si depanatori romani, unguri si ciprioti nu mi-ar fi functionat nici o instalatie in casa, rarii britanici care acceptau sa faca astfel de trebi fiind tare scarbiti si nepriceputi.

Deci in mai 2006, dragi occidentali, renuntati si in interesul nostru, al amaratilor de „frati europeni”, cum ne numiti in rarele ocazii festive, dar si al vostru, la bariere si reguli restrictive. Cat timp insa aceste reguli mai exista, noi ne vom stradui sa le respectam.

Dar eliminati-le repede!