E greu de imaginat cum trebuie sa miroasa New Orleans dupa ce-a fost lovit de Katrina si scufundat de ape ce au distrus diguri, au perforat tevi de gaz si au scos mortii din case.

„Marele usor” (The Big Easy), cum e alintat orasul, a fost mereu imputit, iar mirosul facea parte din farmec, alaturi de blues, jazz, vodoo si nopti de carnaval.

Astazi, New Orleans e imaginea iconica a anarhiei, orasul macinat de un dezastru pe care omul nu e in stare sa il opreasca.

Ape si cutremure au inghitit orase in toata lumea – cel mai recent in Asia – dar New Orleans e un oras al Vestului, un simbol al capitalismului si bunastarii, iar caderea lui demonstreza fragilitatea conceptului de civilizatie.

In doar patru zile New Orleans s-a transformat in iad

Cocotati pe acoperisul caselor, inghesuiti cu zecile de mii intr-un stadion fetid, sau furand ce le iese in cale, oamenii nu mai par oameni.

Si daca e usor sa vezi tari din lumea a doua sau a treia cazind in dezordine si haos, (precum cei 1,000 de irakieni ce s-au calcat in picioare miercuri) imaginea unui gigant american in genunchi e cutremuratoare.

[c:1:d] In doar patru zile New Orleans s-a transformat in iad. Politia si Garda Nationala refuza sa incerce sa salveze oameni in anumite zone de frica sa nu fie impuscati, de localnici care jefuiesc tot ce le iese in cale, de parca supravietuirea ar depinde de un televizor.

Spitalele sunt fara curent, iar bolnavii care nu au evacuat orasul inaintea furtunii, mor pe marginea drumului. Joi dupa amiaza, in fata Superdome, stadionul care gazduise peste 20,000 de oameni, o femeie zacea moarta intr-un carucior cu rotile cu un cearsaf pe cap. „Nu mi-as trata nici ciinele asa,” a spus un localnic.

In zonele cele mai afectate, cadavrele pluteau prin apa. Ziarele au scris despre o femeie care si-a auzit vecinii lovind in tavan pana i-a inghitit apa. La radio, o bunica povesteste cum a scapat cu un nepot de noua zile, nascut prematur. Acum doua zile un barbat s-a sinucis aruncindu-se de la una din peluzele stadionului.

Ultimele sale cuvinte au fost o atentionare catre cei de dedesubt sa se dea la o parte. MSNBC a cenzurat o serie de imagini filmate la centrul de congrese (http://www.msnbc.msn.com/id/9160710/).

Resemnat, cameramanul a spus ca nu a filmat nici o jumatate din nenorocirile pe care le-a vazut stiind ca imaginile cu morti cazuti de-a lungul coridoarelor vor fi evitate.

In cinci zile, America nu a reusit sa evacueze un oras de 500,000 de oameni

Au trecut cinci zile de cand Katrina a lovit coasta de sud-est, iar America nu a reusit sa evacueze un oras de 500,000 de oameni. Luni, estimarile spuneau ca 300,000, poate chiar 400,000 de mii, de locuitori parasisera deja orasul. America, superputerea mondiala, pare incapabila sa evacueze restul populatiei.

Un responsabil cu managementul crizelor in New Orleans a declarat ca raspunsul agentiilor federale e o rusine.

"Stam aici ca niste animale", a declarat un localnic pentru Associated Press, descriind scenele de joi dupa amiaza. In centrul de congrese, una din mindriile orasului, aproape 20,000 de oameni au pornit o revolta spontana.

[c:2:d] O mina de politisti au fost incapabili sa potoleasca multimea, care potrivit AP a blocat accesul elicopterelor ce livrau apa si mincare. Incapabili sa aterizeze, pilotii au aruncat provizii din zbor.

"Avem persoane care sunt violate, avem persoane care sunt batute", a spus seful politiei, Eddie Compass despre scenele din centrul de congrese.

Orice urma de civilizatie a disparut in New Orleans, unde disperarea celor ramasi in oras s-a transformat in violenta impotriva autoritatilor care se misca greoi, incapabile sa-si coordoneze eforturile.

O victima a uraganului a declarat pentru AP ca America poate sa faca totul pentru alte tari, dar nimic pentru cetatenii sai. "Poti merge peste mari cu armata, dar nu ii poti aduce aici."

New Orleans Times-Picayune, ziarul local care de luni nu mai publica decit pe Internet la www.nola.com, a creat forumuri pentru a ajuta sinistratii sa ia legatura cu rude sau cu oameni dispusi sa-i ajute.

Daca marti tonul era trist dar incurajator – New Orleans nu are cum sa dispara – joi site-ul scria „moarte si depravare.”

Populatia alba a fost demult plecata cand uraganul a batut la usa

In aceeasi dimineata. Jack Shafer, critic media pentru Slate, scria (http://www.slate.com/id/2124688/?nav=fix) despre doua din cele mai grosolane omisiuni in majoritatea reportajelor din New Orleans: rasa si clasa.

Aproape fiecare sinistrat, rezident temporar in Superdome, sau hot pe care l-am vazut la televizor era negru, spune Shafer.

In continuare, editorialistul face un dus rece presei, care evita sa mentioneze ca in New Orleans – un oras predominant negru – populatia alba o duce mult mai bine si a fost demult plecata cand uraganul a batut la usa.

[c:3:d] Cei saraci in schimb, nu au plecat, stiind ca daca pleaca nu vor mai avea la ce se intoarce si nu vor avea nici bani sa reconstruiasca. Orice dezastru loveste cel mai puternic in cei lipsiti de posibilitati, iar in New Orleans, saracii sunt in majoritate negri.

Dar, spune Shafer, sustinut de CJR Daily (http://cjrdaily.org/archives/001770.asp), un blog ce critica presa, reporterii de la fata locului – probabil de frica sa nu fie considerati rasisti – evita sa faca diferenta dintre cei ce au (si au plecat) si cei ce nu au (si au fost nevoiti sa ramana).

Degeaba incearca televiziunile sa ne picteze ca fiind uniti in fata unui dezastru, scrie Shafer. „Nu suntem o singura rasa unita, nu suntem o singura clasa sociala, iar Katrina nu ne-a lovit pe toti la fel de tare.”

Intr-un eseu pentru radioul public

(http://www.npr.org/templates/story/story.php?storyId=4826792),

scriitorul roman Andrei Codrescu ce locuieste in Louisiana de 20 de ani, spunea ca isi plange frumosul oras, pe care il compara cu Venetia in nevoia continua de-a imblanzi apele din jur de-a lungul istoriei.

„Aici suntem”, spune Codrescu, „scufundati in apele din jurul nostru, inecati in propria mizerie, saracie, incompetenta, si lacomia celor care ne-au precedat.”

Scopul ultim al oricarui guvern este sa ofere siguranta. Avem nevoie de sistemele de guvernare si ordine pentru ca sa asigure ordine si sa ne protejeze. Traim in societati civilizate, pentru ne e frica de moarte.

Iar cind civilizatia se prabuseste in jurul nostru, nu mai are sens sa urmam conventiile sociale – fiecare pentru sine.

Va trece ceva timp pina vom putea sti cu siguranta daca degenerarea in haos a situatiei din New Orleans putea fi oprita, dar pina atunci nu putem sa nu urmarim cu fascinatie morbida cum mii de oameni incearca sa se inghesuie in autobuze menite sa-i transporte catre siguranta.

E aceeasi fascinatie cu care am privit victimele de la 11 septembrie aruncindu-se din turnul de nord, aceeasi fascinatie cu care am numarat mortii in sute de mii la cateva ore dupa tsunami. Cind bucati din civilizatie cad in jurul tau, nu poti sa nu te intrebi ce va urma.