Se pare ca instabilitatii legislative si lipsei de predictibilitate, de care oamenii de afaceri s-au izbit in acest an, nu li se va pune capat prea curand. Mult asteptata strategie fiscala pe termen mediu este inca departe de a fi conturata.

Pe langa disputele politice privind majorarea TVA, acum au aparut si discutii privind extinderea bazei de impozitare pentru contributiile sociale in sistemul de sanatate.

Adica posibila includere in randul cotizantilor a 12 milioane de pensionari si agricultori, dupa principiul enuntat de premier: "Un sistem caracterizat de contributii trebuie sa fie unul nediscriminatoriu, bazat pe solidaritate". Astfel, Guvernul incearca sa acopere gaurile din sistemul de sanatate si sa previna crizele de medicamente.

Realitatea este ca, in acest moment, datoriile totale inregistrate in sanatate se apropie de 10.000 de miliarde de lei.

Situatia este grava. Si, ca sa ne dam seama de ceea ce se intampla, nu trebuie neaparat sa cunoastem intreg tabloul. Este suficient sa fii doar internat in spital si sa-ti aduci de acasa banalul antinevralgic sau sa cauti in nestire farmacia care-si permite sa vanda medicamente compensate ori gratuite.

Pentru a face rost de banii necesari pentru a ameliora cat de cat aceste probleme, Cabinetul Tariceanu s-a gandit la solutia includerii printre contribuabilii la asigurarile de sanatate a pensionarilor si a agricultorilor.

Dar cum pensiile marii majoritati a celor in varsta sunt mizerabile, iar veniturile in agricultura, insuficiente pentru un trai decent, noul ministru al Sanatatii, de profesie economist, le-a transmis pentru a-i linisti ca nu li se va lua nimic din banii pe care ii castiga in prezent.

Cum nici pensiile nu se vor mari, iar ajutoare sociale in plus pentru agricultori nu se vor da, inseamna ca acesti 12 milioane vor plati numai pe hartie, alimentarea sanatatii urmand sa se faca, prin redistribuire, direct de la bugetul de stat. Ideea nu este chiar noua.

In 2002, Ministerul Muncii a platit pensionarilor, din propriii bani, asigurarile de sanatate, iar, ulterior, fostul ministru Cinteza a propus-o premierului, extinsa insa si la nivelul agricultorilor.

Problema este ca, in aceste conditii, nici nu mai poate fi vorba despre o extindere a bazei de impozitare. Va fi vorba, de fapt, despre o noua crestere a fiscalitatii pentru aceiasi 4-5 milioane care plateau oricum si pana acum pentru ceilalti 12 milioane. Si asta pentru ca bugetul de stat, din care se vor lua banii, va fi din nou subtiat.

Iar singurele solutii vor ramane modificarea TVA la 22%, cresterea de la 10% la 16% a impozitelor pe veniturile obtinute de pe piata de capital, din dobanzi si din tranzactiile imobiliare, majorarea mai rapida a accizelor, introducerea sistemului progresiv de impozitare la nivel local. Adica bani in plus pe care ii plateste, in special, populatia activa din mediul urban.

Reprezentantii Aliantei ne vorbesc permanent de faptul ca in acest moment integrarea europeana este prioritara pentru Romania si ca obiectivul este 1 ianuarie 2007. Dar de atatia copaci nu se mai vede padurea. Obiectivul principal ar trebui sa fie bunastarea cetateanului roman, care s-a saturat de 60 de ani sa tot apartina unor generatii de sacrificiu. Tot timpul ni se cere sa mai facem un efort.

Sa platim tot mai mult, pentru un obiectiv sau altul. Si am cotizat, mai ales pentru greselile si interesul personal ale celor ce ne-au condus, si care, niciodata, n-au platit pentru ce ceea au facut. Integrarea in Uniunea Europeana este o sansa unica pentru dezvoltare, dar calea s-ar putea sa fie aleasa gresit.

Tara se rupe sub noi, noi ne scufundam o data cu ea in saracie, iar premierul ne vorbeste, cu cinism, despre nediscriminare si solidaritate.