Omul de cultura Alexandru Paleologu va fi inmormantat, cu onoruri militare, astazi la Cimitirul Bellu.
Trupul neinsufletit al lui Paleologu a fost depus ieri, la ora 14.00, la Biserica Mavrogheni, de pe strada Monetariei, in apropierea Muzeului Taranului Roman. Biserica a fost deschisa toata noaptea, pentru priveghere. Astazi, la ora 8.00, va avea loc Utrenia, urmata, la ora 9.00, de Liturghie, oficiata de IPS Bartolomeu, Arhiepiscopul Clujului si de un sobor de preoti, iar la ora 10.
30 va avea loc Prohodul, dupa care cortegiul funerar va porni catre Cimitirul Bellu. In drumul catre cimitir, vor fi facute doua popasuri, unul mai scurt, in Piata Universitatii, si unul mai lung, la Patriarhie, la ora 12.30, unde Preafericitul parinte Teoctist va rosti o rugaciune. Totodata, vor avea loc discursuri ale reprezentantilor statului. Inmormantarea va avea loc la ora 13.
30, la Cimitirul Bellu.
Parlamentarii PNL au anuntat, ieri, ca vor cere conducerilor celor doua Camere amanarea cu o ora a inceperii programului de luni pentru a putea participa la inmormantarea lui Alexandru Paleologu.
In urma cu cateva luni, in iulie, Alexandru Paleologu a acordat ziarului ZIUA un impresionant interviu, publicat in editia de miercuri, 27 iulie 2005, sub titlul "Viata politica de azi e cumplit de ridicola, imens de ridicola, formidabil de ridicola". Reluam acum interviul, deopotriva pentru valoarea sa documentara si in semn de omagiu fata de cel care a fost Alexandru Paleologu. (D.P.)
Alexandru Paleologu are in literatura romana meritul de-a fi (re)facut cu mare cunoastere de carte, un drum lipsit de complexe si desertaciuni incrancenate, pe care boieri intelectuali interbelici il strabatusera, improspatand savoarea levantina cu duhul marilor culturi europene.
Moralist, causeur impatimit, model de gandire limpede si de afirmatii livresc-paradoxale, vrajmas declarat al barbariei, al inculturii si al prostiei, Alexandru Paleologu crede acum ca singurul lucru care i-a mai ramas este "un instrument al inteligentei" deconectat de la alte aliante vitale. Pentru cei 86 de ani nu este putin lucru!
Istoria literara va consemna atat scrierile, cat si prezenta sa, in deceniile astea, ca pe o realitate fasta, o "mission accompli".
Alexandru Paleologu, in primul rand vreau sa va multumesc pentru ca ati acceptat prezenta mea intr-un moment in care suferinta fizica va fragilizeaza fiinta. Suferinta fizica este ceva atat de intim, incat nu suporta intruziuni si efuziuni mondene. Spiritul dumneavoastra insa tradeaza aceeasi veche dorinta colocviala.
Spuneti-mi, acum, la cei 86 de ani pe care ii aveti, ce amintire trezeste inca in dumneavoastra umbra, nostalgie sau bucurie?
Marturisesc, ca cea mai puternica amintire este din copilaria mea, cand bunica paterna m-a luat cu birja la inmormantarea lui Marghiloman. Erau acolo atatia generali, atatia oameni in uniforme de mare tinuta, atatia demnitari si toti destul de batrani! Ce mai, o reuniune venerabila, impunatoare, ridicola.
Am simtit toate trei aceste caracteristici, atat de puternic, incat ele n-au mai fost depasite. A fost maximum de ridicol si de impunator, monumental, in tot ceea ce am trait in viata mea.
Ce pierdere va indurereaza in momentul de fata cel mai mult?
Faptul ca nu mai pot reveni la naturalete. Eu nu mai aud ce trebuie sa aud in mod natural. Am impresia ca am capul varat intr-un glob de sticla care-l izoleaza de rest, ca auz.
Va numarati printre ultimii supravietuitori ai unei aristocratii extrem de benefice si prezente in cultura romana. Personal, ati fost atasat si influentat (cunoscand-o in profunzime) de cultura franceza, de intelectualitatea artistica a ei, de tot ce a insemnat Franta in istoria culturala a lumii. Ati inceput sa publicati carti destul de tarziu, dupa 47 de ani.
Privind in urma, ce va reprosati ca scriitor?
Regretele pot fi descoperite in orice moment, ca de pilda: nu am dat destula atentie cutarei perioade, cutarei persoane, cutarei grupari. Sunt reprosuri pe care mi le fac, dar nu le poti supune tuturor. Uneori imi dau seama ca am fost strain de actualitatea vietii generatiei si categoriei mele pentru ca nu le-am dat atentia cuvenita. Dar asta este! Mai mult, probabil nu am putut.
Prezenta dumneavoastra, incepand din 1990 in viata publica, a fost foarte activa, ca senator si, mai ales ca ambasador al Romaniei la Paris. Ati fost de asemenea si sunteti inca implicat si in viata literara romaneasca, publicand critica si eseistica.
Foarte implicat, dar constat ca aceasta implicare ne pare insuficienta din vina noastra. Nu ii dam destula atentie sau poate dintr-un fel de poza, de indiferenta nu vrem sa ne coloram suficient de puternic intr-o singura directie. Evident ca nu gust extrema. Totusi, ceea ce mi se pare la noi, la romani, insuficient, este curajul de-a avea intr-adevar o parere hotaratoare. Nu avem acest curaj.
Aveti un fiu care continua, as zice, vocatia eseistica a dumneavoastra. Toader Paleologu este de asemenea profesor la o universitate germana. Este un spirit viu, un intelectual inca tanar si poate unul din cei care vor avea curajul unor "pareri hotaratoare". Simtiti nevoia de a transmite generatiilor tinere mesaje imperioase, sfaturi?
In general nu am de preluat nici un mesaj de la nimeni si nici nu am dat, asa ca...Privesc bineinteles cu simpatie pe cei care se alatura, se alipesc sau nu sunt prea departe de politica la care ajung eu insumi. N-as vrea sa ajungem toti la pozitii identice - ar fi ridicol si inutil. Ca sa existe o viata vie, intelectuala sunt necesare diferente.
Subliniez: nu ne dam destula importanta unii, altora. Cum vedem un om tanar, un om bine dispus, un om spiritual, un om care are haz, ii place, imediat ar trebui luat in serios. La noi nu s-a creat un credit real pentru valorile inteligentei. Inteligenta este considerata avand haz, avand umor si suficienta in aceasta.
De multe ori e considerata un dusman.
Asa este, de multe ori pare un dusman, chiar daca in aparenta nedeclarat.
Sunteti un intelectual cu un simt al ridicolului peste obisnuit. Cum vi se pare viata politica de azi?
Cumplit de ridicola, imens de ridicola, formidabil de ridicola si, daca ar fi numai asa ne-am putea amuza, dar ea este si: cretina, dementa si criminala. De ce criminala? N-as putea sa acuz pe nimeni de un demon sinistru care ar inspira actiunile, pentru ca nimeni nu este destul de tare ca sa fie sinistru.
Sa vorbim si despre lucruri minunate. Va e dor de vreo carte anume? Ati vrea sa o recititi?
O carte de care imi este tot timpul dor?. "Razboi si pace". Aveam de gand chiar sa-mi implinesc un program si sa o citesc a cincisprezecea oara. Nu ma apuc, din superstitie - sa nu fie ultima.
Il iubiti atat de mult pe Tolstoi?
"Razboi si pace" este cartea cea mai completa si mai vasta a umanului. A umanului autentic: fara invidii, fara pofte, fara apetituri demente. Cartea omului subtire, cartea boierilor, a domnilor, a doamnelor, a fiintelor incantatoare care dau vietii farmec si justificare.
Cum ati rezistat totusi, in atata amar de ani, in atata: vulgaritate, prefacatorie, printre apetituri, cum spuneti demente, invidii, pofte?
La toate astea se poate rezista prin umor. Prin umor am ajuns cu rezistenta foarte departe, proba ca am reusit pana la urma sa raman indiferent.
Ce impresie v-au produs schimbarile din conducerea Uniunii Scriitorilor? Sunteti la curent cu ele?
Nu stiu cat de bun este faptul ca Nicolae Manolescu este noul presedinte al Uniunii Scriitorilor, dar este un lucru just, sper. Si pentru el si pentru breasla. El nu mai poate impune de la el ceva de-al lui, din pacate, dar are enorme calitati. L-am suspectat si-l mai suspectez, dar nu cred ca este asa, ca este cam susceptibil si prea atent la amorul propriu. Poate ca n-am dreptate.
Ceva imi spune ca nu aveti dreptate.
Este adevarat ca asteptam multe de la el acuma. Are o varsta pe care nu o avea la inceput, pe care si-o poarta cu eleganta, corect si fara farafastacuri, mofturi, poze, si totusi putin cam prea grav.
Eleganta de care vorbeati se poate usor confunda dupa atatea decenii de crispare si cu... gravitatea.
Dar ce mai asteapta scriitorii de la institutia Uniunii Scriitorilor?
Nimic. Aceasta institutie este consumata si nu mai atesta a avea o substanta generatoare de preocupari.
E mai mult simbolica?
Simbolica inca n-ar fi rau sa fie. Nu mai are o utilitate pregnanta, precisa.
Poate ca isi va (re)gasi utilitatea. Alexandru Paleologu, a iesit de curand de sub tipar o carte-dialog, cu dumneavoastra.
Da, imi citeste din cand in cand nevasta mea cu glas tare din ea. Am primit cateva exemplare pe care le-am dat ocazional. Mi-a ramas unul singur. A aparut cu girul meu, desi, cum sa spun, nu ma mai misca si nu mi s-a parut important sa-i dau atestarea mea.
In ea sunt intalnirile mele relativ periodice cu un tanar inteligent si, lucru remarcabil, nu adauga de la el, mai cu seama lucruri senzationale.
Chiar nu mai aveti decat un singur exemplar din carte?
Cand ai o carte de-a ta proaspat aparuta si esti bine dispus, o dai aproape la intamplare si nu cui esti obligat sa o dai.
V-am obosit, Alexandru Paleologu, cu intrebarile mele. Revenind la cartea de dialoguri, nu credeti ca odata tradusa ar putea interesa in oricare cultura?
"Habent sua fata libelli":."Au si cartile soarta lor". Poate ca ea va avea o soarta pe care celelalte nu o au. Se prea poate.
Aveti vreun jurnal pe care din varii motive nu l-ati publicat inca?
Nu am fost in stare sa ma tin de scrierea unui jurnal. Nu este un gen pe care sa-l dispretuiesc, dimpotriva. Cred ca din lene nu m-am tinut de el, desi candva il incepusem.
Macar calatoriile sa le fi notat!
Eu nu am fost un mare calator. Am calatorit cum s-a nimerit. Nu am facut destule calatorii. Nu sunt mare doritor de calatorii, nu cred ca omul vede mai mult in alta parte.
Ce influenta mai are cultura franceza astazi?
Cultura franceza este absenta. Inainte, oriunde ma purtau pasii intalneam oameni cu o formatie franceza completa. N-am mai avut confirmarea aceasta. Poate gresesc, poate sunt grabit, dar nu mai am impresia ca oamenii au ca fundament al valorilor lor umane cultura si istoria Frantei.
Nu este astazi cumva si vina culturii franceze?
E o mare vina a culturii franceze care, la un moment dat s-a simtit obligata sa "o faca pe nebuna" si pe agitatoarea si revolutionara lumii. O prostie! A vorbi ca francez ca lumea frantuzeste nu e lucru usor si nici frecvent. Cat priveste toata nebunia cu protestele, opozitia, reintegrarea sunt frivolitati.
Sunteti impotriva globali-zarii?
Fara indoiala. Problema nu se pune asa. Europa nu se face prin adeziune. Europa este un destin comun de la inceputul-inceputului. .
Ce opinii v-ati facut despre presa romaneasca a ultimilor ani?
Eu am fost obisnuit de mic prin relatiile tatalui meu cu marii ziaristi romani, sa stiu ca ziaristul este un om cultivat, foarte cultivat, stie multe, are competenta si merita toata stima. Asa am fost invatat si cred ca asa era. Nu mai pot urmari fenomenul presei, cu aceeasi frecventa ca altadata, dar pe unii ii vad totusi ca sunt idioti si fanfaroni.
Cred insa ca exista si acei oameni care justifica meseria de ziarist.
Fara indoiala!
As mai avea o intrebare legata de credinta. Ce inseamna credinta autentica, domnule Alexandru Paleologu, in lumea in care traim?
Daca suntem atenti, e o confuzie generala intre credinta autentica si diverse patimi cu iz religios ale unor spirite derutate.
(Dialog realizat de Iolanda MALAMEN, aparut in ZIUA, miercuri 27 iulie 2005, p. 13)
Regele Mihai deplange moartea lui Paleologu
Familia Regala a Romaniei a anuntat ieri ca a luat cunostinta cu mare parere de rau despre trecerea la cele vesnice a lui Alexandru Paleologu. In numele Casei Regale, Majestatea Sa Regele Mihai a trimis urmatorul mesaj:
"Familia mea si cu mine suntem alaturi de intreaga societate romaneasca, de elita noastra si de familia Paleologu, in aceste momente grele.
Nu pot uita ca Alexandru Paleologu a fost primul oficial roman care a venit la Versoix, dupa decembrie 1989. Tot el si-a riscat cariera strigand in 1990, in mijlocul sutelor de romani de la biserica lor din Paris, ŤTraiasca Regele!ť.
Aceste simple acte de curaj dovedesc limpede ca cincizeci de ani de fanatica brutalitate ne-romaneasca nu pot distruge fiinta identitatii noastre culturale si intelectuale. Tot ele mai arata traditie continua si patriotism, din moment ce Familia Regala va aniversa curand 140 de ani de cand a fost fondata cu sprijinul direct al predecesorilor politici ai domnului Paleologu.
De aceea, vad trista zi de astazi ca o victorie a spiritului lui Alexandru Paleologu, pe drumul nemuririi.
Cer tinerilor Paleologu, precum si intregii generatii din care ei fac parte sa se uite cu seninatate la viitorul romanesc si la regalitatea lui."
