A fost vocalist al trupei Yes. A cintat o perioada cu Vangelis, cu Mike Oldfield si cu John Paul Jones. Are o discografie impresionanta si o cariera de peste 40 de ani. A venit pentru a doua oara in Romania, de data aceasta cu un proiect solo, in cadrul unui turneu european.
Jon Anderson - Am lucrat foarte multe tablouri, cel putin in ultimii cinci ani. Am o locuinta mai retrasa, care imi permite sa lucrez linistit in timpul liber. In general, sint pasionat de tot ce tine de vizual, poate tot in aceeasi masura in care sint pasionat de muzica. Show-urile mele se bazeaza si pe impactul vizual. Intr-unul dintre turneele mele („Tour Of The Universe“ - n.r.
) am utilizat un ecran gigantic, verde, pe care erau proiectate imagini video care veneau intr-o imbinare perfecta cu ceea ce publicul putea sa auda.
Jon Anderson - Este un pic ciudat, pentru ca stiu ca toti ochii sint atintiti asupra mea si ca fiecare gest imi este urmarit. Cind cintam cu Yes, ma ajutau si colegii, aveam o trupa „in spate“, imi era mult mai usor. Acum trebuie sa fiu atent, sa ma concentrez si sa nu gresesc.
Jon Anderson - As putea spune ca da, pina la urma. Adica nu sint atit de timid incit sa ma fisticesc pe scena, in schimb nu cred ca sint nici foarte sociabil. Adica daca ies in oras, intr-un bar, nu sint genul de om care sa vorbeasca, stau destul de retras. Nu ma incinta neaparat statutul asta de vedeta si nici nu vreau sa ies in evidenta pe unde merg.
Jon Anderson - A inceput in urma cu trei ani. Sotia mea mi-a adus o chitara electronica de ziua mea. Si am inceput sa cint, chitara m-a ajutat sa fiu spontan. Toate instrumentele pe care le-am avut la dispozitie le-am pus impreuna, de unul singur, asa ca mi-am orchestrat fara ajutorul cuiva piesele. A fost o treaba foarte spontana.
Anul trecut am avut 12 spectacole in Statele Unite si sase concerte in America de Sud, pentru a experimenta genul asta de spectacol. Acum m-am acomodat cu el si am inceput acest turneu european.
Jon Anderson - Da, sotia mea, Jane, ma insoteste peste tot in acest turneu. Este sprijinul meu, sursa mea de inspiratie. Imi este prieten, imi face viata mult mai usoara, mi-a adus multa liniste. Ea crede in ceea ce fac si asta inseamna foarte mult pentru mine. Acum lucreaza pentru regizorul Ron Howard, se ocupa de partea muzicala a filmelor lui.
„Ne-am inteles doar pe scena“
Jon Anderson - Sint foarte rare situatiile in care componentii unei trupe se inteleg perfect atit pe scena, cit si in viata particulara. Noi ne-am inteles bine doar pe scena, in ciuda faptului ca veneam din medii diferite. Steve Howe vine dintr-o zona mai acustica, mai spre folk, cu influente de jazz, Rick Wakeman (clape) are ca punct de pornire muzica clasica.
Alen White a fost bateristul piesei „Imagine“ a lui John Lennon, si asta spune multe. Dar e un tip interesant, care are inclinatii spre zona muzicii traditionale. Chris Squire a fost atras mai mult spre zona heavy metal, mai dur, cu difuzorul la maximum. Eu sint un visator, un explorator care doreste sa mearga in locuri unde ceilalti nu ajung.
Jon Anderson - Am fost numiti „dinozauri“. Vreau sa fiu inteles: NU sintem dinozauri!
Jon Anderson - Da, da, probabil ca prin 2007-2008, dar numai pentru citeva proiecte izolate, nu pentru a cinta din nou pentru o perioada mai lunga. •
O viata de rock progresiv
Jon Anderson s-a nascut pe 25 octombrie 1944, in Lancashire, Anglia. La sfirsitul anilor ’60 a pus bazele trupei Yes, care avea sa faca legenda vreme de trei decenii. A lucrat o perioada cu Vangelis (sub titulatura „Jon & Vangelis“), cu Mike Oldfield, cu John Paul Jones, Tangerine Dream si Kitaro. Intre 1976-1998 a realizat 14 albume solo.
Andersen isi are resedinta in California, unde locuieste alaturi de sotia sa, Jane, si de fiul sau, Daniel, un muzician in virsta de 32 de ani.
