Dilema regionala

Euforia produsa de caderea comunismului in Europa de Est a ascuns in vest amintirea acestei perioade. George Santayana in opera sa, The Life of Reason, Volumul1, 1905, scria: ,Cei care nu isi amintesc trecutul vor fi condamnati sa il repete.

’ Romanii, fiind neglijati de marile puteri timp de peste 2 000 de ani, isi amintesc foarte clar lectiile istoriei si vor avea grija sa nu isi repete greselile. Trecutul Romaniei face ca romanii sa priveasca prezentul cu pesimism si pragmatism in acelasi timp.

Romanii se confrunta cu o mare dilema in rezolvarea problemei securitatii lor nationale. Prima intrebare care a aparut a fost daca va reusi Romania sa functioneze ca un parapet pentru institutiile NATO si UE pentru viitoarele probleme geo-politice ale zonei.

Intrebarea, in ce mare putere Romania sa isi plaseze increderea, a fost rezolvata de noile probleme care au aruncat un dubiu asupra institutiilor europene, si au trasferat atentia Romaniei asupra Statelor Unite.

Dar principala dilema a Romaniei este cum sa se confrunte cu problema securitatii sale nationale, avand in vedere faptul ca garantiile primite au in cel mai bun caz un interes fata de aceasta tara si in general un interes regional. Rolul acestei tari in asigurarea stabilitatii regionale si modul in care acest lucru trebuie facut este o problema pe care Romania inca trebuie sa o resolve.

O istorie ce nu trebuie repetata

Istoria nu a fost blanda fata de romani.

Desi sfarsitul Primului Razboi Mondial si prabusirea imperiilor tarist si cel Austro-Ungar au creat o Romanie mult marita, statul a fost in curand prins la mijloc intre o Uniune Sovietica beligeranta care cerea cu insistenta returnarea Basarabiei(in prezent Republica Moldova) si o Germanie nazista care ravnea petrolul romanesc si cerea loialitatea acesteia.

Pentru a se proteja Romania a cautat sa formeze aliante politice si militare alaturi de Franta si Marea Britanie, alianta care in acea perioada parea solutia cea mai favorabila pentru statul roman.

La inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial Romania si-a declarat neutralitatea dar a sustinut Polonia facilitand tranzitul pe teritoriul sau a tezaurului Bancii Nationale poloneze si asigurand azil presedintelui si guvernului polonez. Infrangerile suferite de Franta si Marea Britanie in 1940 au creat o situatie precara pentru Romania.

Guvernul sovietic aplica articolul 3 al pactului secret Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 si forteaza Romania, printr-o serie de ultimatumuri in 26 si 28 iunie 1940, sa cedeze Basarabia dar si nordul Bucovinei si tinutul Hertzei, regiuni care nu fusesera niciodata sub control rusesc.

Prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, Germania si Italia dau in primire Ungariei nord-estul Transilvaniei, unde populatia majoritara era formata din romani. A urmat semnarea unui tratat cu Bulgaria pe 7 septembrie 1940 prin care Romania ceda acesteia Cadrilaterul (sudul Dobrogei).

Dezmembrarea Romaniei din vara anului 1940 a dus la abdicarea regelui Carol II in favoarea fiului sau Mihai I si la preluarea Guvernului de catre maresalul Ion Antonescu. In speranta de a recupera teritoriile pierdute in 1940, Antonescu participa alaturi de Germania in razboiul dus de aceasta impotriva Uniunii Sovietice(1941-1944).

Infrangerile suferite de axa au condus regimul Antonescu la o serie de incercari de a scoate Romania din alianta sa cu Germania. La 23 august 1944, maresalul Ion Antonescu este arestat sub ordinul regelui Mihai I.

Un nou guvern,format din membri ai armatei si tehnocrati, declara razboi Germaniei iar Romania intoarce armele impotriva acesteia si isi pune armata si economia in slujba Natiunilor Unite pana la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial in Europa.

In ciuda eforturilor facute de Romania timp de noua luni pentru Natiunile Unite, acestea i-au negat statutul de tara cobeligeranta la semnarea tratatului de pace de la Paris, si au fortat-o sa plateasca importante despagubiri de razboi. Totusi in tratat se mentiona intoarcerea unui teritoriu pierdut si anume nord-estul Transilvaniei.

Uniunea Sovietica, devastata de razboiul cu Germania, se concentreaza asupra includerii Romaniei intr-o zona de tampon, protejandu-se astfel de viitoare invazii ce ar putea veni din vest. Trupele sovietice primesc ordin sa ramana pe teritoriul Romaniei, in timp ce tara este abandonata de catre vestul Europei.

Guvernul este rasturnat iar puterea preluata de catre Partidul Comunist Rus, care pana in acel moment era un partid minoritar. Restul partidelor politice sunt interzise iar membrii lor sunt fie persecutati, fie arestati; regele Mihai I este fortat sa abdice iar partidul declara Romania Republica Populara pe 30 decembrie 1947.

Se infiinteaza un singur partid dictatorial, care va ramane la putere prin supraveghere si represalii asupra populatiei, ce va incuraja o economie sovietica si o stare generala de saracie.

Asadar nu este dificil de inteles faptul ca in ultimii 15 ani, de la caderea comunismului, Romania a urmat o politica externa condusa de o frica primordiala in privinta Rusiei, care ramanea puterea dominanta in aceasta regiune, si o suspiciune in privinta Germaniei. Dar doua lucruri au linistit statul Roman: devenirea membru NATO si UE.

Cu privire speciala asupra Germaniei, intrucat apartine ambelor structuri, atata vreme cat Germania s-a afirmat si a actionat in cadrul institutiilor multinationale, Romania a simtit ca Germania ar fi retinuta. In realitate, extinderea investitiilor germane in Romania a fost semnificativa si incurajatoare. In ce priveste Rusia, lucrurile stau altfel.

Prin prabusirea comunismului, Moscova nu mai reprezinta o putere agresiva. Dar Rusia nu este totusi o natiune care este multumita cu influenta sa scazuta in afara granitelor sale. In ultimii ani, Rusia a aratat o intentie din ce in ce mai ostila fata de rezolvarea unor conflicte de la granita sa cu unele state care au apartinut Uniunii Sovietice.

Nemultumirea Moscovei a fost resimtita si de alte state vecine. Acum trei luni de zile, seful Serviciului Rus de Informatii, a acuzat SAU si Anglia de faptul ca acestea ar incerca sa destabilizeze puterea de la Moscova folosind diferite grupari politice.

Desi revenirea asupra pozitiei Moscovei de-a lungul ultimelor luni nu s-a intiparit asupra romanilor, aceasta din urma situatie nu este chiar de neprevazut. Pentru moment nu este clar daca acest punct a fost atins.

Dar prezenta trupelor rusesti in Transnistria, si dominarea politica si economica pe care Moscova o are asupra Moldovei in ultimii 14 ani, elimina toate iluziile asupra intentiilor Rusiei in Balcani. Implicarea continua a Rusiei in alte conflicte spinoase, precum si polemica sa cu Polonia i-a determinat pe romani sa fie tematori.

Datorita faptului ca Franta si Olanda au respins recent Constitutia Europeana, negand astfel formarea unui stat european, Romania si-a intors atentia catre Statele Unite. O Europa fragmentata si o Rusie din ce in ce mai ostila este cel mai mare cosmar al Romaniei.

Desigur Europa nu este pe cale sa se rupa in bucati, iar Moscova nu a lansat inca un nou razboi rece, dar romanii inteleg mai bine decat oricare pozitia lor geopolitica. Au invatat din istorie si se grabesc sa isi asigure securitatea cu ajutorul Washingtonului.

Lumea privita prin ochii romanilor

A vedea lumea prin ochii romanilor inseamna a intelege de ce peste o suta treizeci de mii de romani au plans, intr-o Piata a Revolutiei udata de ploaie,cand au ascultat discursul presedintelui Bush, celebrand astfel intrarea Romaniei in NATO.

Presedintele Bush a asigurat Romania ca nu trebuie sa se mai teama de o dominatie straina, ca America este aliatul ei si ca este pregatita sa trimite trupe pentru a-i asigura democratia. Acestea erau motivele pentru care romanii doreau sa faca parte din alianta.

Dar in scurt timp politica franco-germana si cea anglo-americana in privinta Irakului au paralizat NATO, iar institutia se afla in serioase probleme. Angajamentul SUA este ferm, dar dar cel al NATO nu mai este atat de clar. Voturile Frantei si ale Olandei compun situatia dificila cu care se confrunta Romania.

Romania are doua lucruri de castigat de la Uniunea Europeana: obtinerea statutului de membru intr-o entitate economica prospera si crearea unui stat european multinational care ar putea proteja permanent Romania pe plan regional. Romanii au sperat ca aderarea la UE va rezolva ambele probleme.

Orice ar iesi din respingerea Frantei si a Olandei a Constitutiei europene, nu va fi o solutie robusta care sa suprime multinationalismul european. Pana la urma voturile francezilor si a olandezilor erau voturi in favoarea nationalismului francez si olandez.. Iar in orice competitie nationalista romanii stiu ca vor pierde.

Rusii nu s-au intors in centrul Europei dar Moscova devine din ce in ce mai neprietenoasa. NATO nu s-a desfiintat, dar este mai putin eficient. UE ramane centrul gravitatiei in Europa, dar este putin probabil ca ea sa evolueze intr-o entitate politica sau militara.

Evenimentele din Europa, problemele din NATO si ostilitatea Rusiei au zdruncinat securitatea geopolitica a Romaniei si au impins liderii romani mai aproape de Washington in probleme de securitate.

Axa Bucuresti-Washington

Inca de la inceputul anilor nouazeci politica externa a Romaniei, sub Ministrul de Externe Teodor Melescanu, a cunoscut o inclinare catre dezvoltarea unei aliante cu Statele Unite care sa complementeza angajamentul european. Intamplarile recente au oferit o importanta crescuta relatiei cu Statele Unite in problema securitatii.

Cunoscand aceste circumstante nu este de mirare faptul ca presedintele Traian Basescu incearca obtinerea unor legaturi mai stranse cu SUA si Marea Britanie si distantarea de unele angajamente fata de Franta si Germania.

In acest sens, Romania a dus o campanie ce pare a fi incununata de succes in stabilirea unor baze militare americane pe teritoriul sau. Ea a oferit baza aeriana din localitatea Kogalniceanu de la tarmul Marii Negre precum si un poligon al armatei in localitatea Babadag.

SUA a folosit baza de la Kogalniceanu pentru a trimite 7000 de soldati si echipament la inceputul razboiului din Iraq in 2003 si a plasat temporar, tot in aceasta localitate, 3500 de soldati.

Istoria a demonstrat romanilor ca puterile militare nu pot proiecta trupe la mari distante, dar forte armate SUA plasate permanent pe teritoriu romanesc, chiar si in numere mici, combinate cu tratate NATO sunt un bun inlocuitor a tratatelor de securitate care nu pot fi gasite nicaieri in Europa.

Romania are unele din cele mai bune contingente (cum ar fi Scorpionii Rosii) luptand umar la umar cu soldati americani atat in Iraq cat si in Afganistan iar soldatii americani de la unitatea US Dragons din Afganistan se afla sub comanda unui batalion roman din Craiova.

In cadrul Consiliului de Securitate al ONU s-a incercat o strategie diplomatica echilibrata, insa una care articuleaza o politica pro americana.

Pentru a fi in sprijinul administratiei americane, Romania tocmai ce a uitat de 2 miliarde USD din datoria Irakului – insemnand 80% din pretentiile sale – ceea ce cu greu isi permite din punct de vedere economic, situatie care, insa, poate insemna bani bine cheltuiti din punct de vedere politic.

Intr-adevar, Romania a dezvoltat atat de energic o politica pro americana, incat administratia Statelor Unite cu usurinta caracterizeaza Romania ca unul dintre cei mai buni aliati ai Americii in Europa.

Fiind de ajutor Statelor Unite, cateodata spre consternarea guvernelor francez, german si rus, Romania si-a asigurat intr-o anume masura securitatea externa, lucru care nu ar fi fost posibil in 1940, dar care poate dura in timp. Dar relatia romano-americana nu va face, prin ea insasi, Romania sau Balcanii mai sigure fata de toate formele de nocivitate. Aceasta presupune mult mai multa munca.

Dilema de acum a securitatii nationale pentru Romania nu este echilibrul dintre protectiile institutiilor europene sau o alianta bazata pe SUA, ci cum va culege meritele pentru diplomatia sa geostrategica de succes, pentru a le transforma intr-o conducere de succes a regiunii.

Protejand Balcanii de viitoare probleme

Principalele amenintari externe cu care se confrunta Romania in ziua de azi nu sunt de natura militara(exceptie facand proliferarea armelor de distrugere in masa si terorismul). Ele rasar din probleme financiare si sociale regionale care instiga xenofobie si separatism national. Majoritatea problemelor se datoreaza amestecarii Rusiei in zona cat si influentei mafiei rusesti.

Pentru a contracara aceasta problema Rusia trebuie linistita intr-un fel sau altul. Problema acum o represinta faptul ca Rusia este sprijinita. Iar atat timp cat interesele Statelo Unite in aceasta problema coincid cu cele ale Romaniei, ei se manifesta la un nivel secundar. Rusii de altfel lupta pentru ceea ce cred ei ca este de interes national.

La fel si romanii – dar in final influenta lor este minima. SUA este departe iar Rusia este vecina ei. SUA poate proteja Romania de o invazie dar nu poate interveni in problemele regionale care afecteaza prosperitatea si stabilitatea Romaniei. Romania trebuie sa se protejeze singura in aceasta privinta asumandu-si rolul de lider regional (lucru care Statele Unite spera ca o va face).

Dilema Romaniei este cum sa castige increderea vecinilor sai pentru a-si putea asuma rolul de lider regional pentru gasirea de solutii conciliatorii cu Rusia. Doua proiecte ar fi semnificative pentru asigurarea securitatii Romaniei.

In primul rand trebuie rezolvata, intr-un mod diplomatic, disputa privind Transnistria, iar Rusia trebuie sa-si retraga trupele din Moldova, asa cum este obligata prin tratate si prin legi internationale. Al doilea proiect il reprezinta intarirea guvernului de la Kiev iar disputele dintre Ucraina si Romania trebuiesc rezolvate.

Moldova a ajuns intr-un final la concluzia ca cel mai bun aliat regional al sau este de fapt Romania, lucru care a dus la aducerea in discutii, de catre Romania in dialogurile sale cu liderii occidentali, a problemei Transnistriei. Prezenta Ucrainei la aceste dialoguri a fost de mare ajutor, subliniind faptul ca prezenta Rusiei in Moldova trebuie sa ajunga la un final.

Daca Romania si-ar imbunatati relatii cu Ucraina, intreaga zona ar avea de castigat, iar Romania intr-adevar sustine conducerea de la Kiev. Ea si-a dublat eforturile in rezolvarea problemelor legate de Canalul Bastroe si platoul continental al Marii Negre.

In aprilie acest an, presedintii celor doua state au creat o comisie pentru a solutiona unele probleme precum: canalul Dunare- Marea Neagra si o solutie comuna pentru conflictul transnistrean. De asemeni au semnat o declaratie politica cu intentia de a imbunatati relatia Bucuresti-Kiev.

Nimeni nu disputa faptul ca este in interesul celor doua tari sa-si imbunatateasca relatia rapid si eficient si sa se concentreze asupra unui aspect mult mai important: problema securitatii lor nationale care le afecteaza pe amandoua.

Nu este usor pentru niste vecini care se eschiveaza de mult timp in privinta multor lucruri, sa isi ingroape trecutul si sa realizeze ca problemele lor comune le intrec pe cele din trecut. Ambele tari se vad liderul regional – Ucraina datorita populatiei sale de peste 50 de milioane de oameni, iar Romania pentru recenta apropiata ascensiune in UE si pentru calitatea de mambru NATO.

Ambele tari trebuie sa inteleaga faptul ca fiecare au abilitati unice de a deveni lider regional. Atat timp cat Franta si Germania pot lucra impreuna in armonie dupa sute de ani de sarcasm, atunci cu siguranta Romania si Ucraina pot gasi o modalitate de a face la fel si sa lucreze impreuna la rezolvarea situatiei stabilitatii regionale.

(english version)

Articolul "Dilema securitatii nationale a Romaniei" a fost publicat cu acordul:

Rubin Meyer Doru & Trandafir

SOCIETATE CIVILA DE AVOCATI / LAWYERS PROFESSIONAL CORPORATION

IN ASOCIERE CU / AFFILIATED WITH HERZFELD & RUBIN, P.C.

http://www.hr.ro