In anii trecuti, am vazut cu ochii mei profesoare care si-au vindut la florarii, la preturi de dumping, buchetele de flori primite de la elevi in prima zi de scoala. Pentru sistemul educational romanesc, acest fapt e un amanunt, dar nu dintre cele mai neimportante.
Incepind cu mijlocul lunii septembrie, politicienii se vad mai mult decit de obicei. Si asta nu se intimpla numai din cauza ca incepe o noua sesiune parlamentara. Incepe si scoala, iar acest detaliu este important, inclusiv pentru politicieni.
Descinderile acestora in scoli sau, spre sfirsitul lunii, in universitati sint un prilej cum nu se poate mai nimerit de a se trage in poza alaturi de „tinerele mladite“ ale neamului. Desi spun unii despre altii ca ar fi niste prostanaci, sa nu cadem totusi in capcana de a spune asa despre politicieni. Deranjul lor de a merge la deschiderea anului scolar sau academic nu e in zadar.
La fel au invatat politicienii, dupa citiva ani de deruta ateista de la inceputul deceniului trecut, ca a merge la biserici si a te afisa in compania preotilor (de preferinta ortodocsi) e benefic pentru ei.
Copiii, preotii si bisericile confera notorietate. Chiar asa stau lucrurile. Pentru un personaj care vrea sa conteze in politica, e aproape o imprudenta sa nu se arate preocupat de soarta unei scoli ori chiar a scolii, in general, sau de stadiul in care se afla constructia unui sfint lacas.
Numai ca, de regula, ecuatia Romaniei educationale se opreste la acesti termeni si rau face, fiindca nu isi gaseste rezolvarile adecvate. Ci, mereu si mereu, solutii de moment care incheaga un nefast cerc vicios de-a dreptul.
In 2004, an electoral, inceputul anului scolar a fost memorabil. Cei aflati atunci la putere au crezut ca isi vor prelungi sederea in fruntea bucatelor daca vor vampiriza si scoala. Nu le-a iesit, si macar acest esec e foarte probabil ca va servi ca lectie celor care sint acum la putere.
Prin urmare e de presupus ca astazi vom vedea mai putini politicieni, alaturi de nelipsitii preoti, la deschiderea anului scolar. De lipsit insa, nu vor lipsi. Pe linga „poza“ din care se iese, invariabil, bine, mai e ceva pentru care politicienii vor iesi in fata. I-am putea spune, fara teama de a gresi, dependenta de sistem. Poate ca unii nici nu isi dau seama de asta.
Ei bine, acestia vor socoti ca e o datorie sa vina si sa salute laboratorul in care s-au format.
In fapt, doar naivii, oportunistii si cei care au, in general, o mare putere de autoiluzionare vor putea sustine contrariul: ca politicienii nu sint rezultatul scolii de tip comunist, asa cum si preotii care le slujesc oamenilor politici drept complement nu sint rezultatul crestinismului de tip comunist.
Ca scoala comunista ca si casta preoteasca tolerata de comunism nu sint niste anomalii dureroase.
Politicienii vor veni, astazi si in jurul lui 1 octombrie, sa salute un esec. Repet, poate ca nici nu isi vor da seama de asta si vor fi atit de voiosi ca si cum ar fi obtinut cine stie ce victorie. Esecul care i-a educat pe ei si a carui pilda suprema reusesc sa o duca mai departe cu o energie demna de o cauza mai buna.
Fiindca lor, politicienilor, li se datoreaza, in mod fundamental, faptul ca scoala romaneasca merge din rau in mai rau. Ineficienta, imoralitatea, inadecvarea sint lectii pe care politicienii le predau acum la perfectie, dar pe care le-au invatat, fara sa vrea, poate, mai intii in scoala.
Haosul, lipsa de orizont, o reforma mereu aminata, experimente inutile si teribile, copii derutati de profesori incompetenti, sistem educational departe, dar foarte departe de ceea ce inseamna scoala in Occident – acesta este adevarul despre sistemul educational din Romania.
In masura in care „opera e omul“, politicienii care privesc spre scoala privesc, de fapt, spre ei. Sint fata in fata cu ei insisi. Niste deformati a caror unica politica eficienta este aceea de a deforma. Nu e mai putin adevarat ca a privi nu e totuna cu a vedea.
