Propunerea ca votul fiecarui parlamentar sa fie inregistrat si dat publicitatii fusese aproape acceptata. Doar ca, in nebunia dezbaterilor din aceste zile, cu sute de amendamente inutile prezentate pe banda rulanta, tocmai aceasta idee risca sa ramina pe dinafara.
Principiul e atit de simplu, incit e de mirare ca nu functioneaza deja: voturile fiecarui parlamentar pentru fiecare proiect de lege, atit in plen, cit si in comisii, ar trebui inregistrate si publicate. Cu alte cuvinte, sa se stie in spatiul public cum voteaza fiecare ales.
Practica este banala in democratii consolidate. De pilda, la adresa http://thomas.loc.gov/home/rollcallvotes.html poti afla cum a votat fiecare parlamentar american, pentru fiecare proiect de lege discutat din 1989 pina marti, 13 septembrie 2005.
Parlamentarii nostri care nu fac doar figuratie si carora le pasa de imaginea institutiei nu ar avea decit de cistigat daca am urma exemplul americanilor. Ar putea sa probeze opiniei publice ca pozitiile lor concorda cu ceea ce spun. Intreaga dezbatere publica din jurul Parlamentului ar capata substanta.
Institutul de Politici Publice a pornit o campanie, acum citeva luni, pentru acceptarea acestei idei. Totul a plecat de la dezbaterile legate de declaratiile de avere, cind am putut sti cum a votat fiecare si am avut citeva surprize neplacute.
Dupa insistente, IPP capatase sprijinul unor parlamentari sa legifereze principiul votului nominal odata cu schimbarea regulamentelor. Amendamentele respective prevedeau la Camera ca votul se afiseaza pentru fiecare parlamentar pe site-ul institutiei.
In ce priveste comisiile si Biroul Permanent, votul fiecarui deputat membru s-ar fi consemnat in stenograma si in procesul-verbal, documente care devin imediat publice. Ceva asemanator se hotarise si pentru Senat, desi acolo votul din comisii raminea nereglementat.
Amendamentele in cauza fusesera acceptate de Comisiile pentru regulamente in prima varianta a raportului care urma sa ajunga in plen. De aici incolo, incepe un fel de film comic-horror. Pentru a bloca dezbaterile, PSD a scos pe banda rulanta peste 200 de amendamente. Iar unele dintre ele inlocuiau textele convenite cu IPP.
La Camera, ideea a fost amputata pe jumatate: pentru plen se tine un registru doar pentru voturile finale, nu si la cele pe articole (care, de multe ori, sint mai importante), iar la comisii si in Biroul Permanent nu se mai tine evidenta in stenograme, ci se publica o sinteza. Ceva de genul: ne-am intilnit, a fost frumos si cam asta s-a vorbit.
Inlocuirea s-a intimplat dupa ce presedintele pesedist al Comisiei pentru regulament a trimis inapoi raportul pentru ca, din graba, PSD depusese si celebrul amendament prin care presedintele Camerei era schimbat mai usor. Asa ca raportul final cuprinde doar amendamentele PSD, nu si pe cele convenite cu IPP, care nu apar nici macar la categoria respinse.
De fapt, marti, cind am documentat acest articol, nimeni nu stia ce s-a intimplat cu ele. Cert este ca, la dezbaterea in plen, ele nu pot fi nici aprobate, nici respinse pentru ca, pur si simplu, nu mai exista.
La Senat, filmul este si mai absurd. Senatorul Nicolae-Vlad Popa a depus un amendament convenit cu IPP. Doar ca cineva din stafful comisiei l-a pierdut. Asa ca, nici aici, amendamentul nu mai apare in raportul final, nefiind nici admis, nici respins de Comisie. Senatorul Popa a promis ca va veni in plen cu dovada ca a depus acel amendament si va cere sa fie discutat.
Doar ca, avind citeva sute de amendamente, printre motiuni pe banda rulanta, cu spiritele incinse la maximum, soarta ideii este cu totul improbabila.
Cer scuze cititorilor daca am fost prea alambicat cu explicatiile tehnice. Dar intreaga poveste, cu toate amanuntele ei, e importanta pentru a intelege modul in care se iau deciziile in Parlamentul Romaniei.
Si pentru a vedea cum o agenda parlamentara obsedata de cine ocupa scaunul de la tribuna da la o parte un principiu care va dura mai mult si decit actuala coalitie, si decit mandatele lui Nastase si Vacaroiu.
