Solutia pe care mi-o dadea sturlubaticul meu bunic pentru a scapa de tirania invataturii, sa ung scoala cu slanina ca s-o manince ciinii, nu mai e valabila astazi, cind s-a scumpit slanina si s-au ieftinit profesorii.
Dupa modelul arhaicului scaun cu trei picioare, atit in sate, cit si in oraselele de provincie preotul, invatatorul si seful de post erau stilpii de baza ai autoritatii locale, caci cel de-al patrulea, primarele, se schimba dupa cum batea vintul politichiei.
In plin stalinism, se intimpla ca fostul meu invatator, iesind la plimbare in tocitul sau costum de stofa englezeasca si insotit de baston, pe strada principala din Slobozia, nu doar functionarii sa-si scoata palariile in fata sa, ci si chipiile militienilor, si sepcile noilor
tovarasi cu functii de raspundere sa se ridice in aer in semn de respect.
In Iepoca de aur a cizmarului din Scornicesti, comparata cu epoca lui Pericle de o ilustra savanta retrasa acum la manastire, rude apropiate ale taifunului Katrina au bintuit prin institutiile de invatamint, bulversind ierarhiile valorice si inecind demnitatea profesorilor in mizga demagogica a Cintarii Romaniei si in
sudoarea culegatorilor de porumb.
La inceputul anilor ’90, in „Azi“, ziarul FSN-ului, a aparut o magarie impotriva Regelui Mihai, intitulata „Ba, majestate!“, ce-mi amintea de o frumoasa expresie din lagarul socialist, „Bai, tovarase profesor!“, auzita de mine in curtea scolii cind, adunindu-ne cu anasina la muncile agricole, activistul cu propaganda il chema la ordin
pe profesorul de limba romana, scuipindu-i totodata cojile de seminte in ochi.
M-am asteptat ca, in noua societate de consum, vaduva de voievod necinstita de pagini sa fie privita macar cu compasiune de biv-vel-vornicii si vorniceii inaltati peste noapte la ranguri inalte, in urma cistigarii unor concursuri de imprejurari.
Numai ca profii univi Petre Roman, Adrian Nastase,Victor Ciorbea, Radu Vasile sau Mugur Isarescu, care au tocit unul dupa altul catifeaua fotoliului de prim-ministru, n-au catadicsit sa miste un deget pentru recuperarea demnitatii pierdute a scolii romanesti si a slujitorilor ei urmariti, an de an, de spectrul unor salarii de
mizerie si al unor pensii umilitoare.
Vrind parca sa demonstreze ca sint croiti din peticele mantalei lui nea Nicu, alesii neamului nu s-au sfiit nici de data asta, la 15 septembrie, sa taie pamblici, sa tina discursuri si sa gidile scolerii sub barbie.
