Un pat in care trebuie sa incapa doua vise - asa definise un oficial chinez politica de destindere lansata in anii 1960. Intr-adevar, americanii si sovieticii intelegeau diferit acest proces, desi ii aplicau acelasi nume.
Ciudat este ca definitia sintetica de mai sus se potriveste foarte bine Romaniei de astazi: ea se dovedeste un pat in care ar trebui sa incapa si visul premierului Tariceanu, si cel al presedintelui Traian Basescu. Din pacate, Calin Popescu-Tariceanu nu mai incape in visul lui Traian Basescu, iar Traian Basescu a devenit un cosmar pentru primul-ministru.
Desigur, toti banuiam ca intre cei doi s-a produs o ruptura, dar abia acum doua zile, la New York, a devenit clar ca aceasta ruptura este iremediabila.
Ceea ce ar trebui sa intelegem de fapt din spusele critice ale sefului statului la primul sau contact cu ziaristii care-l asteptau la aeroport este ca le-a declarat razboi pe fata primului-ministru si sustinatorilor sai. Miza demersului prezidential nu este atat o reforma constitutionala sau de sistem electoral, cat crearea unei situatii greu de suportat pentru Calin Popescu-Tariceanu.
Politician abil, Traian Basescu stie sa lanseze teme agreate de electorat. Avem nevoie si de o reforma constitutionala, si de una a sistemului electoral, cum avem nevoie si de un guvern ferm, de o reforma a sistemului sanitar si de mai multa ordine in domeniul energiei.
In fond, de ce a trebuit sa se intereseze presedintele de contractul de privatizare a PETROM, si nu au facut-o premierul sau ministrul economiei si comertului? Raspunsul este simplu: pentru ca presedintele a inteles miza politica a benzinei, iar ceilalti doi - nu.
Sigur ca este aberant ca presedintele sa se ocupe de aceasta problema, dar aberatia nu-i apartine lui Traian Basescu, ci acelora care au lasat chestiunea nerezolvata.
Cei doi protagonisti ai vietii noastre politice abordeaza treburile tarii in mod total diferit: daca primul-ministru prefera convietuirea pasnica in coalitie, cu riscul reducerii eficientei guvernamentale, presedintele in schimb cauta sa se situeze tot timpul inafara „sistemului", ceea ce-i aduce puncte in sondaje.
Deocamdata, demersul sau genereaza doar conflicte, caci nu poate realiza nimic de unul singur, oricat de valoroase i-ar fi intentiile. Cu cine ar vrea, de pilda, Traian Basescu sa schimbe „sistemul ticalosit"? Cu liberalii, pe care-i irita de cate ori poate? Singurii care l-ar urma ar fi membrii PD, docili si destul de lipsiti de idei.
Daca ne gandim bine, nu stim care este proiectul politic al lui Emil Boc, dincolo de autostrada Brasov-Bors. Nu stim foarte bine nici care este proiectul presedintelui, pentru ca el nu a fost definitivat si se construieste de la o criza la alta. Asa se face ca pana acum am vazut doar contestari si propuneri disparate, care nu se incadreaza intr-un proiect coerent pentru Romania.
Nici macar nu stiu daca presedintele are un asemenea proiect. Sigur este doar ca vrea sa-i faca viata iad unui premier pe care Constitutia nu-i ingaduie sa-l schimbe. Simtindu-se aparat de Legea fundamentala a tarii, Calin Popescu-Tariceanu isi permite sa nu intre in conflict deschis cu seful statului. Isi pastreaza calmul si raspunde masurat.
Numai ca din acest joc de-a soarecele si pisica nu profita nimeni. Situatia actuala confirma, daca mai era nevoie, ca avem un sistem politic neperformant, generator de blocaje, caruia i s-au datorat mai multe crize in relatiile dintre palate.
Perspectivele care se deseneaza la orizont sunt de doua feluri: fie razboiul de uzura continua, ceea ce va fi in defavoarea primului-ministru si a liberalilor, a caror popularitate va scadea constant; fie se va recurge la un scenariu extrem.
Dupa Raportul de tara din octombrie, PD si-ar putea retrage ministrii din guvern, obligandu-l pe Calin Popescu-Tariceanu fie sa guverneze cu PSD, daca vrea sa ramana prim-ministru, fie sa renunte la functie. Si atunci fie vom avea un nou premier (Mona Musca?), fie vom avea anticipate.
Nu putem sti ce curs va alege presedintele, dar putem fi siguri ca nu va fi liniste in Alianta pana nu va obtine ce-si doreste.
