Disputa privind trecerea la parlamentul unicameral a depasit intentiile initiatorilor si s-a transformat intr-o dezbatere privind populismul si democratia.
Un subiect tehnic, monocameralismul, o institutie puternic contestata, Parlamentul, au fost suficiente pentru lansarea campaniei politice de toamna.
Prin aceasta tactica, Traian Basescu a repozitionat institutia Presedintelui atit in raport cu Parlamentul, intr-un moment in care blocajul activitatii parlamentare accentueaza contrastul dintre un legislativ inert si un presedinte dinamic, cit mai ales fata de partidele politice.
Disputa privind trecerea la parlamentul unicameral a depasit insa intentiile initiatorilor si s-a transformat intr-o dezbatere privind populismul si democratia.
Democratia semidirecta, referendumul, si democratia reprezentativa, parlamentarismul, sint puse artificial in opozitie. Aparent, referendumul ofera sansa revansei poporului impotriva oligarhiei partidelor. Instrument care asigura participarea cetatenilor la luarea deciziei, referendumul consacra contributia societatii civile la consolidarea democratiei participative.
Dar caracterul sau antiparlamentar nu poate fi ocultat. De aceea, in Anglia, institutia referendumului a fost, multa vreme, considerata neconstitutionala, fiind considerata contrara principiului suveranitatii Parlamentului. Tendintele populiste ale democratiei plebiscitare au fost suspectate, nu fara temei, ca anticipind regimurile autoritariste.
In 1851, prin plebiscit, Napoleon al III-lea transforma Republica in Imperiu, si, tot prin aceeasi metoda, in Romania, in 1938, Carol al II-lea impunea constitutia sa autoritarista si antipartidista.
Pentru a avertiza cu privire la potentialul manipulator si rezultatele contradictorii ale referendumului, unii au lansat chiar formula contrapunerii poporului democratiei, vazuta ca atribut al parlamentarismului.
Introducind tema referendumului pentru consultarea cetatenilor in privinta reducerii camerelor parlamentare, presedintele Traian Basescu s-a lansat intr-o dubla aventura: constitutionala si mediatica. In prima ipostaza, libertatile sale sint delimitate. Dar, in actuala disputa publica pe tema referendumului, s-a instalat confuzia.
Articolul 90 din Constitutie acorda Presedintelui dreptul de a consulta poporul in probleme de interes national prin referendum. Formula consacra, constitutional, referendumul consultativ, situatie prevazuta si de constitutiile Spaniei, Greciei sau Finlandei.
Legea referendumului, plecind de la prevederile constitutionale, reduce semnificativ domeniile in care Presedintele poate convoca referendumul.
In orice caz, printre acestea (reforma si strategia economica a tarii, regimul general al proprietatii, organizarea administratiei locale sau a invatamintului, structura sistemului national de aparare, ratificarea unor acte internationale, integrarea Romaniei in structurile europene si euroatlantice sau regimul general al cultelor) nu se afla si reforma institutiilor.
In Romania, cele doua tipuri de referendumuri posibile, referendumul de consultare si cel de decizie, sint prevazute de Constitutie. Primul, care nu are nici o valoare constringatoare pentru Parlament, este rezervat presedintelui.
Al doilea presupune fie aprobarea intrarii in vigoare a unui text (referendum normativ), fie abrogarea totala sau partiala a unei dispozitii existente (referendum abrogativ). In functie de obiectul sau, referendumul de decizie poate fi constitutional sau legislativ.
Dintre acestea, doar cel constitutional, in varianta sa normativa si obligatorie, cu referire la revizuirea Constitutiei sau demiterea presedintelui, exista si in Romania.
Considerat un tip de buna practica politica, referendumul a facut obiectul unei recente recomandari a Consiliului Europei (1704 din aprilie 2005).
In articolul 5 al acestui normativ european, Adunarea Parlamentara recomanda „recursul la referendum ca mijloc de ancorare solida a legitimitatii democratice a proceselor politice", dar insista ca „referendumurile sa nu devina o alternativa la democratia parlamentara si sa nu fie utilizate abuziv pentru a mina legitimitatea si primatul parlamentelor ca organe legislative".
Democratia directa si cea reprezentativa sint complementare. Contrapunerea lor are consecinte incalculabile. Ca forma a democratiei de contrast, referendumul deschide Parlamentul spre societate, insa, manipulat politic, el devine doar un instrument. Jocul de-a referendumul poate restringe democratia parlamentara, iar fara aceasta, democratia insasi devine o simpla fictiune.
