De trei zile, analistii politici, specialistii in comunicare politica, ziaristii, alegatorii si nu in ultimul rind politicienii din Germania incearca sa inteleaga cum s-ar putea impaca aritmetica cu logica si politica.
Aritmetica urnelor spune sec: Partidul Social-Democrat a pierdut 4,2 procente din zestrea cu care a intrat in alegeri, alianta UCD/USC a pierdut si ea 3 procente, iar verzii, tot la capitolul pierderi, 0,5. Cistigatorii sint Partidul stingii 4,7% si Liberalii 2,4%.
Tradusa in locuri parlamentare, ierarhia partidelor este: UCD/USC 225 de locuri, SPD 222, Liberalii 61, Stinga 54 si Ecologistii 51.
De aici incep problemele de logica. Faptul ca SPD, partidul de guvernamint caruia i se reproseaza situatia dificila a economiei germane, a pierdut circa 4 procente, este in limitele naturale ale eroziunii de guvernare. Mai putin logic este faptul ca celalalt partid responsabil de guvernare, Partidul Verzilor, nu a inregistrat decit o pierdere de 0,5%.
Asta, in ciuda scandalului vizelor de care liderul partidului a fost direct responsabil, in calitatea sa de ministru de externe.
De-a dreptul ilogic este faptul ca formatiunea de opozitie, UCD, nu numai ca nu a cistigat cele 10-15 procente cu care o creditau majoritatea sondajelor de opinie inainte de alegeri, ci a inregistrat o pierdere de 3 procente, echivalentul unei eroziuni de guvernare! Cresterea celor doua partide mici, liberalii si stinga, este doar aparent logica pentru ca reprezinta doua tendinte politice diametral opuse.
Si asa ajungem pe tarimul problemelor politice. Prima, in ordinea importantei: Cine va fi viitorul cancelar? Imediat dupa anuntarea rezultatelor oficiale, liderii celor doua mari partide, Angela Merkel si Gerhard Schroeder, s-au prezentat in fata sustinatorilor lor sub flamura victoriei.
Merkel a declarat ca electoratul nu i-a dat actualului cancelar votul de incredere pe care l-a solicitat, deci victoria este a ei. Din aceasta perspectiva, a inceput consultarile pentru formarea unei coalitii care sa dea Germaniei guvernul de care are nevoie pentru reforma pe care UCD-ul a promis-o.
La rindul sau, Schroeder le-a spus sustinatorilor sai ca este singurul in masura sa realizeze coalitia de care Germania are nevoie pentru o guvernare solida, care sa continue reformele incepute de guvernarea sa anterioara. Pretentiile opozitiei de a-i lua locul nu au fost confirmate de votul alegatorilor.
Angela Merkel are de partea ei argumentul numarului de locuri in parlament; Schroeder are in favoarea sa argumentul indirect al pierderii de voturi si locuri in parlament pe care UCD-ul a inregistrat-o. Poate chiar si pe cel al credibilitatii politice, in postura dificila de broker al unei noi aliante de guvernare.
A doua mare problema politica rezulta din prima: Care este coalitia care va da Germaniei viitorul guvern? Solutia Marii Coalitii pare sa fi murit, inainte chiar de a se naste! Desi aritmetica si logica o dadeau ca ideala, politica pare sa fie total impotriva.
Gerhard Schroeder, sustinut de SPD, a declarat ca un guven de coalitie cu UCD nu este posibil, decit sub conducerea sa! Evident, conditia nu poate fi acceptata de Angela Merkel, pentru care o asemenea solutie ar insemna umilinta recunoasterii de facto a victoriei politice a adversarului sau.
A doua solutie pentru un guvern de coalitie, cu o majoritate solida, este atragerea liberalilor de partea formulei SPD-Verzi. Liberalii au mai jucat rolul de king-maker intre UCD si SPD, dar la aceasta solutie, valabila logic si aritmetic, se opune din nou politica.
Toata campania liberalilor a fost facuta pe fondul unei promisiuni ferme de alianta post-electorala cu UCD si de opozitie fata de programul de guvernare al aliantei SPD-Verzi. Bascularea ar putea fi echivalentul unui salt mortal fara plasa de siguranta.
Ultima prabusire electorala a partidului s-a datorat tocmai acestui gen de comportament, iar revenirea spectaculoasa inregistrata in actualele alegeri interzice practic aceasta mutare. Cealalta solutie, aritmetic satisfacatoare si politic plauzibila, ar fi ruperea verzilor din actuala coalitie cu SPD si atragerea lor la guvernare cu tandemul UCD-Liberali.
Ideologic, formula este un oximoron, iar politic ar putea fi o catastrofa pentru verzi. Electoratul, atit de fidel ecologistilor, nu pare dispus sa accepte un salt din barca stingii in cea a dreptei. Iar daca liderii ar ceda tentatiei, de dragul avantajelor guvernarii, s-ar putea trezi rupti de propria baza politica si drastic penalizati.
In sfirsit, ramine teoretic solutia atragerii Partidului Stingii intr-o colitie de guvernare. Solutia este imposibila pentru UCD/Liberali, din evidente ratiuni ideologice, si quasi-imposibila pentru SPD, pentru ca evadatii din SPD, care au facut jonctiunea cu comunistii, ii reproseaza fostului lor lider o migrare prea accentuata spre centru-dreapta.
In plus, Partidul Stingii, din ratiuni ideologice, nu este considerat un partener acceptabil din perspectiva guvernarii.
In Germania, aritmetica, logica si politica au reusit sa formeze un triunghi perfect al contradictiilor. Iesirea ar putea fi fortata de ratiuni economice si strategice. In Germania, nervozitatea oamenilor de afaceri si a cotatiilor bursiere sint argumente mai tari decit cele ale politicii. In plus, in joc se afla credibilitatea tarii pe scena europeana.
Capacitatea ei de a influenta jocul relatiilor strategice, pe de o parte cu Rusia, iar de cealalta cu Franta si Marea Britanie. O miza pe care nici un politician german nu isi permite luxul sa o ignore.
