Mario Vargas Llosa a rostit un discurs entuziasmant la ceremonia premierii sale din ultima zi a festivalului „Zile si nopti de literatura" de la Neptun. Asaltat de ziaristi, a facut scurte declaratii, refuzind sa acorde interviuri.
Unde e Llosa? Asta a fost intrebarea din ultimele doua zile ale festivalului de literatura de la Neptun. Scriitorii erau vadit indispusi ca laureatul nu apare printre condeierii mai de rind. Iar jurnalistii si fotoreporterii isi transmiteau stiri contradictorii.
„E la Mangalia!" „N-a iesit din hotel toata ziua!" „ Ba s-a dus la Constanta!" Cu citeva minute inainte de ora la care trebuia sa inceapa festivitatea de premiere, Llosa si-a facut aparitia. Asalt de reporteri, fotoreporteri si cameramani. Incit e de inteles discretia organizatorilor despre sejurul pe litoral al romancierului.
A refuzat sa vorbeasca despre prietenia sa cu Marquez
Cu aerul sau de hidalgo, Llosa a raspuns pe scurt intrebarilor ziaristilor, acceptind doar cite o intrebare din partea fiecaruia. A evitat insistentele cu o politete zimbitoare, dar ferma, descurcindu-se printre ziaristi, fara ajutorul organizatorilor, cu antrenamentul scriitorului vinat de presa.
A parat incercarile reporterilor de a-i smulge microinterviuri, reamintind zimbitor conditia initiala: o singura intrebare! A vorbit cu egala fluenta in engleza si franceza. Intrebat in ce relatii e cu fostul sau prieten Marquez, Llosa a refuzat, indispus, sa vorbeasca despre acest subiect.
A raspuns cu un zimbet ironic celor care au vrut sa afle ce parere are despre romanul lui Dan Brown „Codul lui Da Vinci", spunind ca se indoieste ca cei care citesc Dan Brown sint amatori si de altfel de literatura decit de cea de consum.
Mircea Martin a ales o carte controversata a lui Llosa
La festivitatea de premiere, vizibil emotionat, Mircea Martin, presedintele juriului, a rostit, asa-numita „laudatio", vorbind despre una dintre cartile cele mai controversate ale scriitorului peruan, „Elogiu mamei vitrege". Au existat comentatori straini care i-au reprosat lui Llosa excesul de erotism din aceasta carte.
Criticul roman e de parere ca performanta lui Llosa e ca stie sa scrie explicit despre erotism, pastrindu-si umorul si fara a cadea nici o clipa in pornografie.
N-a fost un discurs „ca pentru romani"
Llosa a evitat clasicul si previzibilul raspuns de multumire, improvizind, la cererea lui Nicolae Manolescu, pe tema editiei din acest an a festivalului, „Eu scriu. Cine ma citeste." A vorbit in spaniola, fara notite, dar si fara poticneli, cu o voce bine timbrata, instantaneu cuceritoare.
N-a fost un discurs „ca pentru romani", cum a ricanat la un moment dat Ioan Grosan, au cazut de acord cei mai multi dintre scriitorii prezenti. Aceasta tema e una dintre obsesiile romancierului, despre care a vorbit si a scris de mai multe ori. „Literatura e o minciuna, trebuie sa recunoastem. Dar o minciuna de care avem nevoie", spune Llosa.
De binefacerile literaturii se bucura si cei care nu citesc
„Oamenilor le place sa spuna si sa asculte povesti de la inceputurile umanitatii." Si asta nu numai pentru a scapa de plictiseala si de temeri, ci mai ales pentru ca aceasta minciuna raspunde nevoii noastre de a ne depasi conditia unei singure existente. „Literatura ne ajuta sa traim, imaginar, cite vieti vrem".
Existenta, fara acest produs al imaginatiei, e cenusie, monotona si cel mai adesea urita. Recursul la imaginatie e o treaba pe care orice dictatura o considera subversiva, afirma romancierul peruan, al carui roman de debut a fost ars in public, in curtea colegiului in care a studiat Llosa.
Minciuna literaturii e o forma primejdioasa de libertate pentru orice regim totalitar, fie el de stinga sau de dreapta, militar sau civil, crede fostul candidat la presedintia Perului. Unul dintre paradoxurile literaturii e ca de binefacerile ei se bucura nu numai cei care citesc, ci si chiar cei care n-au deschis o carte in viata lor, spune Llosa.
Fiindca antrenind imaginatia omului, literatura are un rol care nu poate fi ignorat in evolutia umanitatii si a civilizatiei.
Autografe si pe foi volante
La momentul pozelor si al autografelor, Llosa s-a fotografiat cu amabilitate cu toti cei care i-au adresat aceasta rugaminte si a dat autografe nu numai pe exemplare ale cartilor sale, ci a semnat si in agende sau pe foi volante. La restaurantul din Neptun, unde a fost cina de adio, Llosa a mincat aceleasi feluri ca toti ceilalti, inclusiv sarmale cu mamaliguta.
Cea din urma nu este o noutate pentru el. Un fel de „polenta" se face si in Peru. Ardeiul iute l-a facut sa exclame: „O, pepperoni!", dar nu sa se si atinga de el.
