Desi plecat, Traian Basescu tot a tinut prima pagina. Iar la stiri, la talk-show-uri, in editoriale, la colt de strada sau in circiumi, romanii discuta temele lansate, promovate, bulversate de presedinte.

Deja putem vorbi despre un stil Basescu: omul isi spune parerile despre diverse teme arzatoare, iar atunci cind temele nu sint arzatoare le incinge el, a se vedea preluarea ideii de Parlament unicameral. Poate ca la inceputul mandatului sau, Basescu a fost surprins de reactia atit de vie a presei fata de tot ce spunea.

La urma urmei, el vorbise la fel tot timpul, s-a priceput mereu sa isi vinda spusele. Cind era primar la Bucuresti, a organizat conferintele de presa duminica, cind ziaristii nu prea au subiecte. Parca a absolvit cursurile de cum sa dai bine la televizor, ce abia au inceput sa apara prin business-ul romanesc.

E in stare sa comunice opinii ferme in cuvinte putine, facindu-i fericiti pe editorii de stiri.

Apoi, comunicatorul Basescu nu se pierde in idei abstracte. Nu are pedanteria primilor doi presedinti de dinaintea sa. Nu pleaca de la probleme generale ale umanitatii pentru a face un ocol prin istoricul regimului de proprietate in societatile tribale. Basescu inotind in abstractiuni este chiar o imagine comica, nu i se potriveste.

Ma uitam zilele trecute la presedintele Iliescu vorbind despre privatizarea Petrom.

Intrebat fiind ce parere are, Iliescu a raspuns aproximativ asa: desi partidul nostru a fost vazut ca opunindu-se privatizarilor, iata ca a facut aceasta privatizare, care, desi se vorbeste foarte mult acum, este o chestiunea normala, iar privatizarea extractiei de petrol nu inseamna ca poporul roman nu mai

beneficiaza de aceasta resursa, concesionarea nu inseamna instrainare, pina la urma, asa se face peste tot in lume, uite de exemplu Arabia Saudita care scoate atit de mult petrol cu firme straine, lucreaza cu americanii. Aproape adormit cu telecomanda in mina, ma intrebam deja de unde plecase?

Ce a spus Basescu despre acelasi subiect: i se pare in neregula ca a fost privatizata extractia unei resurse strategice, va da contractul la cercetat si ne va anunta despre ce a gasit acolo. Atit.

Care are dreptate? Iliescu. Desi practica sistematic amnezia (partidul sau a tinut-o ani buni cu „nu ne vindem tara"), Iliescu are dreptate in cazul Petrom. Privatizarea in sine nu inseamna nimic.

Si cind era firma de stat Petrom se legase de pretul mondial, cu deosebirea ca era capusat de diverse firme de partid care incasau profitul luat acum de austrieci. Chiar si privatizarea extractiei nu inseamna nimic in sine, nu era mai bine din principiu sa fie la stat.

Cita vreme nu sintem in razboi, resursa strategica subterana este un bun economic ca oricare altul. A te gindi, cum pare sa faca Basescu, sa tii pretul jos la benzina pe baza a ce se extrage din Romania este nebunie curata in lumea globalizata actuala.

Cum nu acoperim toata nevoia, cine cumpara mai ieftin? Ar inflori contrabanda si s-ar instala penuria in citeva luni. Piata s-ar reduce prin eliminarea concurentei, cu rezultate incerte. Asta nu inseamna ca piata petrolului trebuie sa fie lasata complet la voia intimplarii.

Era mai bine ca statul sa detina un anumit control pentru practici anti-concurentiale si asta s-ar putea face prin Consiliul Concurentei, nu prin Presedintie. Presedintia ar face bine sa publice contractul de privatizare, secretizat aberant de Guvernul Nastase.

Basescu s-a pliat peste isteria publicului nemultumit de pretul benzinei si se joaca cu focul. Dar, si cind braveaza gratuit, ce spune el este retinut, pe cind Iliescu a impachetat o idee rezonabila intr-o logoree insuportabila. Stilul marinarului inca mai socheaza pentru ca romanii se obisnuisera cu predecesorii.

Emil Constantinescu a uimit lumea cu cele citeva volume-caramizi de discursuri. Nimeni nu remarcase ca vorbise atit de mult.

Basescu nu prea tine discursuri. Nu ii plac intilnirile cu tribune, prefera sezatorile cu studentii unde poate sa traga rafale scurte la inceput, apoi sa vorbeasca la o tigara cu auditoriul, ca la restaurant.

Cit despre teme, ma indoiesc din ce in ce mai mult ca are o agenda dinainte stabilita si cred ca este un cosmar sa ii fii consilier de imagine. Cind i se pun intrebari pe teme care nu erau programate, raspunde nonsalant. Nu ocoleste intrebarile, cum se invata la scolile de comunicare.

Nu mai conteaza ce trebuia spus, conteaza ce este intrebat. Daca totusi nu este intrebat, aduce vorba.

Incercarile baritonal-atotstiutoare de a-i deslusi intentiile complicate pleaca de la premisa ca sigur are o strategie pe termen lung, ca vrea sa iti consolideze anumite atribute de imagine, utilizind un X factor comunicational, bla-bla-bla. Nu e strategie, e instinct 100%.

Pare ca Traian Basescu se plictiseste pe bancheta din spate si citeste ziarele. Are reactii imediate. Magarii de la Petrom au scumpit iar benzina. Bai, frate, astia trebuie controlati. Ia, uite ce scrie aici! Sinistratii tot nu au case. Bai, si le-am spus sa rezolve.

Un guvern de pampalai! Cica Geoana vrea parlament unicameral. Ma, sa stii ca nu e o idee rea, o fi el prostanac, dar a scos-o. Hai ca am ajuns, cu cine ne vedem?

P.S. Ca tot veni vorba de cum vorbeste presedintele, nu inteleg de ce tine sa vorbeasca in engleza si se chinuie ingrozitor, iar mesajul devine greu de urmarit. Cind esti presedinte, e perfect civilizat sa vorbesti in limba ta, pentru asta exista traducatori.