Efuziunea sentimentala a presedintelui Voronin, care la Iasi s-a aratat gata sa mearga "pana la capat" cu Romania, nu dovedeste o reala schimbare de prioritati in relatiile externe ale Chisinaului.
Constant presata economic si politic de Rusia, mereu pacalita de imprevizibila Ucraina, Moldova este confruntata si cu dezinteresul manifest al Europei si retinerea SUA de a se implica in Transnistria. Voronin continua sa puna in carca fostului presedinte roman responsabilitatea pentru veritabilul "razboi rece" dintre cele doua tari.
In realitate, presedintele Basescu nu a pus in practica o noua politica "moldoveneasca". Singurul sau merit este acela de a fi trecut peste orgoliul national, ducandu-se primul la Chisinau pentru a-i spune lui Voronin ceea ce dorea sa auda. Si anume, ca la Bucuresti, nimeni nu se mai gandeste serios la unire, iar apropierea dintre cele doua tari se va face in cadrul viitoarei Mari Europe.
Romania continua sa nu aiba o politica proprie pentru Moldova, multumindu-se sa repete in organizatiile internationale orice teza pe care o emite Chisinaul. Ceea ce s-a schimbat este situatia Moldovei. Criza politica de la Kiev, care a dovedit cat de multa influenta are Rusia in fostele sale republici, a taiat apetitul Ucrainei pentru a fi sponsorul "democratizarii" CSI.
Presedintele Iuscenko se straduieste, acum, sa nu irite suplimentar Rusia prin sustinerea propunerii de largire a reprezentantilor SUA si UE. Moldova a ramas astfel singura sa tina piept Rusiei, iar unicul sau aliat este Romania. Blocata in incertitudine, atata vreme cat va exista enclava Transnistria, Moldova are nevoie de o politica economica de natura sa o transforme intr-un stat viabil.
Razboiul comercial declansat de Rusia, prin cresterea preturilor la gaz si blocarea importurilor de vin, a dezechilibrat puternic fragilele finante moldovenesti. Moldova vrea acum sa mearga cu Romania, pentru ca, momentan, nu mai are alt drum. Este greu insa de crezut ca Bucurestiul are puterea sa-l scoata pe Voronin din izolare.
Cheia "problemei moldovenesti", in conditiile vidului de putere din partea europeana a CSI, fie ca ne place sau nu, se afla la Chisinau si Moscova.
Atata vreme cat Moscova va fi presata sa se retraga de pe pozitiile de influenta pe care le detine in Ucraina si Moldova, prin adoptarea unui curs prooccidental de catre cele doua capitale, existenta enclavei va fi vitala pentru mentinerea unei prezente rusesti in zona.
Transnistria va fi lichidata ca formatiune statala doar daca Rusia va obtine garantii internationale ca va avea drept de veto asupra viitorului politic al Ucrainei si Moldovei. Si nici atunci nu este sigur ca-i va retrage sprijinul lui Smirnov.
Tot ceea ce poate face Voronin este sa proiecteze evolutia Moldovei fara Transnistria, sperand ca UE sa dea consistenta "politicii de vecinatate" care, pana acum, ramane doar o modalitate prin care Occidentul se asigura ca fostele republici sovietice nu vor aspira prea curand la statutul de membru al Uniunii.
