"Pauzele lungi si dese - "Cheia marilor succese!" este sloganul grupului parlamentar PSD din Camera Deputatilor de la o vreme. Ba pe unul il cam doare capul si iese sa ia un antinevralgic. Altul se simte tam-nesam jignit in bietul lui amor propriu. Si se retrage de la lucrari, sprijinit pe brate de un coleg. Zice, hai sa intrerupem ca nu aud si nu mai vad bine.

Vecinul cu trei garoafe albe pe fond bleu se cere afara la vece de la tovarasa, sa faca pipi, si trebuie dus de manuta. Fireste, lucrarile trebuie din nou intrerupte pe durata absentei respectivului. Altul are nevoie de o ora de consultatii. E insotit de altul care a avut o rafuiala cu soacra si nu este in cea mai buna forma.

S-ar mai putea folosi ca pretexte pentru a amana discutarea regulamentului ploaia de afara si umbrelele care trebuie cumparate din vreme. Asa cum s-a vazut la colegii de la Senat, sarmanii, oropsitii, a plouat in sala in vreme ce dansii, patrioti, se luptau cu chestiuni urgente aflate la ordinea zilei. Drept pentru care ar trebui sa li se decerneze decoratii.

Supun propunerea atentiei Excelentei Sale, presedintele Traian Basescu, onorat, sluga, sa traiti bine. In plus, li s-ar cuveni bonificatiile legale pentru sinistrati si un spor de periclitate. Pentru dumnealor, orice. Cei mai prudenti au fugit la Strasbourg sub pretextul ca sunt observatori. Au plecat cu sloganul "Servim patria!", desi au dezertat frumusel de la datorie cu acte in regula.

Acolo nu ploua in acest sezon. Si chiar daca ar fi sa fie, salile Parlamentului european au acoperisuri. Nu trebuie sa va luati umbrele la dvs. Imaginile luate de fotografi si camerameni in Senatul Romaniei in ziua cu pricina, sunt mai tari ca oricare prinse in satele inundate. Sunt suprarealiste pur si simplu. Prezidiul Senatului, ascuns sub mari umbrele negre.

E tot ce am vazut mai hazliu si mai infricosator de multa vreme. Romania este o tara, orice s-ar zice, suprarealista, inainte de toate.

Deputatii PSD au catadicsit, aferim, sa iasa in bloc din sala "in semn de protest" impotriva manevrelor majoritatii care, nu-i asa, face si drege. Parerea mea sincera (cum altfel) este ca nici nu face, nici nu drege. Se descurca mai mult ca in bancul "Ce mai faceti "..." Ce sa facem, stam!" Faza cu parasirea salii a avut patetism, drama, adrenalina.

Presa a imortalizat sirurile de tovarasi&domni de stanga deplasandu-se ordonat spre iesiri. A fost o scena de mare desfasurare, cu figuratie multa. O tipica scena de masse. Poporul muncitor revoltat protesteaza. Ca in manualele proletcultiste de literatura. Presa a imortalizat fireste situatia si a transmis fidea milioanelor de telespectatori, auditori, cititori.

O stim cu drag de adevar, mai ales daca aduce zeita audienta si zeul tiraj la potou. A mai fost si scena cu caftul dintre doi trapasi de ocazie, care se injura de mama, se inghiontesc, chiar in fata onorabilului prezident, nu Trahanache. Venerabilul inaintas caragialian era adevarat. Acum - live - avem de face cu fantose, spectre, inchipuiri.

Derizoriul a cuprins lumea noastra politica. Stimabilii nu mai au rusine, pentru ca au pierdut vara asta cu totul simtul ridicolului. Nu se mai jeneaza de nimic. Nici macar cand se transmite prin televiziuni si ii vede o tara intreaga. Dimpotriva, chestia pare sa ii bucure, sa ii indemne spre noi giumbuslucuri, mai vizibile, mai grosiere. Par ca vor sa faca audienta, sa aiba box-office ridicat.

De ce numai starurile de televiziune? Moderatorii, liderii de opinie? Cum stie toata lumea lucrurile serioase nu fac rating. Asa ca parlamentarii nostri s-au pus pe scheciuri si gaguri. Burlescul a devenit regula. Nu se tem ca starnesc rasete, chiar doresc asta. Il incurajeaza pe Basescu sa vrea un parlament cu o singura camera. Si apoi sa vrea un Parlament fara nici o Camera.

Sa ne miram ca alesii natiei sunt sub aproape toate institutiile la capitolul credibilitate in sondaje. Chiar si in cele falsificate.

Ii suspectez pe parlamentarii nostri ca se amuza ei insisi de spectacolul pe care il ofera. Pana acolo ca reproduc dezinhibati discursul lui Catavencu sub cupola. Asta a alternat cu injuraturile de mama - deja pomenite - dintre vasnici deputati. Plus inghionteli, scalambaieli, amenintari cu corectii pe holuri si in aceleasi veceuri sacre ale stabilimentului.

Tot asa camerele teve au prins clipa si au dat un spor de popularitate curajosilor. Ambii au fost felicitati odata intorsi in taberele lor. Sunt niste eroi. Onoarea preopinentilor a fost reparata si pusa, cum altfel, in slujba partidului. Pe vremuri era mai simplu: trimiteai martori si provocai la duel. Te intalneai cu cel care te-a jignit la liziera unei paduri cu sabia sau pistolul.

Aveai sansa sa cazi rapus de un glont sau sa fii strapuns in inima de un spadasin abil. Acum, onoarea, trist secol - fara reguli - nu se mai cere pazita. Merge si asa, si e aducatoare de profit. Onorabilii au disparut. Armurile sunt uitate intr-un pod, ruginite, acoperite de praf. Totul a devenit un spectacol. Suntem ca la zoo, unde vine lumea sa ne vada, contra cost, bilet, pret modic.

Zeii au fost inlocuiti de cimpanzei. Sau aproximativ. Daca tot vorbim de amenintarea mortala a gripei aviare, e bine sa fim circumspecti si sa observam ca exista multe alte boli cu transmisie la om. Dar se stie, ridicolul nu a ucis pe nimeni. A smuls cand si cand un hohot de ras.