O piata de aproape 3 miliarde de euro pe an; acesta e „ringul" in care se bat companiile de transferuri rapide de bani.

Businessul cu transferul de valuta a capatat o asa dimensiune, incat bancile romanesti nu mai stau sa astepte venirea in tara a marilor companii de transfer de valuta, ci isi infiinteaza propriile firme de transferuri rapide, ori se afiliaza cu repeziciune gigantilor deja prezenti in Romania.

MoneyGram Payment Systems, Western Union, Smith&Smith, Money Exchange Company sau Dollar Expres sunt doar cateva din firmele care se ocupa de transferurile rapide.

"Piata e dominata de cei doi mari colosi: MonneyGram si Western Union, care impreuna detin peste 75 la suta din transferurile de bani in si din strainatate", ne-a declarat ieri Cosmin Cojoc, reprezentant al Western Union.

El crede ca in acest moment, cotele de piata sunt in mare parte facute, dar surprizele mai pot aparea din extinderea retelelor de banci cu care companiile lucreaza. "Secretul dezvoltarii oricarei firme din domeniu depinde de numarul si, mai ales, de seriozitatea bancilor cu care coopereaza.

Cu cat reteaua bancara acopera o zona mai mare, cu atat succesul companiei de transfer rapid de bani va fi mai mare", a spus Cojoc.

Numarul unu in materie de transferuri de bani in tara noastra, cu peste 130.000 de locatii in aproape 200 de tari, Western Union a intrat in Romania in 1996, cand a fost incheiat primul contract de colaborare cu Banca Romaneasca. In prezent, numarul oficiilor prin care se realizeaza serviciile de transfer in acest sistem a ajuns la 900 in Romania.

La nivel mondial, aproximativ 40% din agentii Western Union se gasesc in cadrul oficiilor postale, 30% se afla in banci si 30% la institutii financiare particulare.

In tara noastra, WU lucreaza cu Posta Romana, Banc Post, Banca Romana pentru Dezvoltare, Banca Transilvania, Raiffeisen Bank, Finansbank, Eurom Bank si Dollar Expres Romania. Tehnic, transferurile de fonduri se realizeaza in baza unui schimb de mesaje standard (instructiuni de transfer) intre banci.

Mesajele sunt transmise de catre sau in numele bancii ordonatorului, in mod direct sau prin intermediul unei banci corespondente, catre banca beneficiarului.

Practic, omul se prezinta la sediul bancii, completeaza un formular, achita taxa de transfer si primeste un cod format din 8-10 cifre, pe baza caruia, dupa circa 10 minute, destinatarul poate ridica suma trimisa.

Comisioanele platite la transfer sunt intre 4 la suta si 16 la suta din suma trimisa – in functie de compania pentru care optati sa trimiteti, de tara in care se trimit banii si fireste, de marimea sumei expediate.

Suma maxima per persoana/transfer/zi este de 5000 $ din Romania in alte tari si 10.000 $ din alte tari in Romania. Concret, un expeditor are de platit intre 7 euro - pentru sume de pana la 50 de euro si 189 euro – daca sumele trimise sunt pana la 5.000 euro.

Intrucat concurenta este mare, unele companii mai mici au trecut la prestarea unor servicii aproape personalizate. Astfel, reprezentantii Smith&Smith au mers in Israel prin cartierele muncitorilor romani anuntand ca pentru romani ghiseele raman deschise si sambata si duminica, pana seara tarziu.

Mai mult, alte agentii sunt dispuse chiar sa treaca lunar pe la domiciliul clientilor pentru a le prelua sumele, astfel incat acestia sa nu mai fie nevoiti sa se deplaseze la sediile companiei.

Expedierile „la negru" – la concurenta cu cele legale

Piata transferurilor valutare din Romania are insa si o componenta "la negru" – cea pe care opereaza soferii de pe autocarele care fac zilnic ruta Spania si Italia.

Potrivit unor surse din cadrul firmelor de transport, valoarea estimata a expedierilor "la negru", ajunge anual tot la 2 miliarde de euro, egaland totalul sumelor de bani care se trimit si pe caile oficiale.

Pe plan mondial, locul intai pe piata transferurilor valutare este ocupat tot de Western Union, urmata de Money Gram si Smith&Smith.

Analistii spun insa ca piata transferurilor rapide s-ar putea diminua, din cauza ca, dupa integrarea in UE, multi romani se vor stabili definitiv cu familiile in tarile in care acum muncesc doar temporar si nu vor mai avea motiv sa trimita sume consistente in tara.