Ne pierdem vremea de 15 ani cautand inutil solutii la o falsa problema - reforma morala a clasei politice. Problema cruciala a societatii noastre este cu totul alta - reforma morala a natiunii. Pentru ca victima principala a regimului criminal totalitar comunist a fost natiunea. Care nici nu a aflat inca noutatea si nici cauzele genocidului moral.

Oricate reforme constitutionale si shimbari ale legii electorale ai face, in Parlament vor fi alesi de calitate umana similara cu a predecesorilor.

Explicatia este simpla si contrara stupidului proverb "pestele de la cap se impute" (societatea nu e un "peste" si nici macar organism): daca nu reformezi moral baza sociala a politicului, la varf vei avea mereu alesi identici poporului din care provin.

Mitul postcomunist ca alegatorii sunt moral superiori alesilor este principalul obstacol care impiedica schimbarile pe care toti pretind ca le asteapta.

Schimbarile ("votez cu schimbarea" sau "schimbarea schimbarii" s.a.m.d., in cerc vicios) nu vor veni pe veci, chiar daca vom avea alternante guvernamentale la fiecare patru ani, chiar daca in locul actualelor partide de la putere si din opozitie vor veni cu totul altele, eventual compuse exclusiv din membri nascuti dupa 22 decembrie 1989, ora 12.10.

"Sindromul poporului ales" este raspandit in toate palierele elitei si norodului. Coexista perfect cu sindromul opus, ca suntem pedepsiti de Dumnezeu (cu inundatii, politicieni corupti, incompetenti, afaceristi mafioti, cu toate nenorocirile din lume) pentru ca am fi comis pacate imprescriptibile.

Dar cele doua credinte se intalnesc in capul unora, care cred ca Armagedonul, Sodoma si Gomora, a doua venire a lui Mesia se vor petrece pe aceste meleaguri. In realitate, nu exista "popor ales" si nici "blestemat".

Conjunctura istorica nefavorabila a pus Romania (si alte natiuni nevinovate) in calea celui mai imoral si criminal experiment de inginerie politica din istorie - regimul totalitar comunist. Era atat de bine organizat, incat toti cei care au trait in acel regim au avut de suferit in demnitatea lor umana, mai ales ca fusese planificat sa dureze secole, milenii, daca nu vesnic.

Planurile deliberate de distrugere a fibrei morale a natiunilor au fost puse la cale si duse la indeplinire in mod sistematic si diabolic. Au scapat (??) doar cativa indivizi, din motive care merita discutate separat. Nu s-a facut insa un inventar al catastrofei etice la nivelul moravurilor.

Nu s-a facut o evaluare institutionala sau penala a consecintelor, pentru ca primul pas procedural ar fi fost un proces al comunismului, evitat de "fostii" precum dracu' de tamaie.

Cum sa intelegi ce rau a facut comunismul natiunii (ma refer la natiune in sens civic, nu etnic) daca nici nu ai inteles ce a fost comunismul? Nimeni nu ar putea sa regrete constient "vechiul regim" daca ar intelege ce a fost el (or, comunismul functiona si fiindca milioane de oameni credeau ca traiesc normal).

Nimeni nu ar putea sa traiasca asa cum traieste in prezent daca ar intelege cat de adanc este abisul moral in care ne prabusim colectiv. Pentru ca libertatea castigata instantaneu odata cu implozia "ordinii" totalitare a produs o anarhie etica, in care fiecare face cam ce-i trece prin minte, fara a-i pasa de semeni.

Insa regimul ordonat totalitar si regimul liber, fara repere, din prezent functioneaza pe. baza aceleiasi logici sociale: neincrederea.

Nu s-au facut studii temeinice pentru a explica de ce romanii nu au incredere in nici una dintre institutiile democratice (partide politice, Parlament, Guvern, Presedintie, Justitie etc.), ci doar s-a masurat o stare de opinie.

Or, romanii nu au incredere in primul rand unii intr-altii, nu au incredere nici in ei insisi (multi asteapta ca statul sa le rezolve problemele), ca sa nu mai vorbim de increderea in strainii interiori sau exteriori (fie tigani/ romi, fie americani). Cea mai durabila mostenire a comunismului este neincrederea. Negasind antidotul, regimul libertatii absolute a adancit neincrederea.

Nu poti face o reforma morala pe o baza de neincredere. Constructia democratiei consolidate este imposibila daca la baza sta neincrederea. Ar fi ca o casa fara fundatie.

Si ca sa-i enervez din nou pe antiamericanii si antidemocratii ce alcatuiesc "dictatura majoritatii" acestei societati, reamintesc explicatia data de Tocqueville miracolul democratiei americane: democratia solida de acolo se bazeaza pe "moravuri", adica pe "starea morala si intelectuala a natiunii." Toti ceilalti factori sunt importanti, dar secundari.

Care este starea morala si intelectuala a natiunii noastre? Raspunsul e simplu si poate fi aflat zilnic, de cum iesi pe strada sau deschizi ziarele, radioul, televizorul: un esec. Vinovatii? Noi toti si fiecare in parte.