Multi romani pleaca in strainatate cautand o viata mai buna. Unii dintre ei se intorc insa cu grave afectiuni psihice. Medicii spun ca de vina este neadaptarea la viata din Vest.

Din ce in ce mai multi muncitori intorsi din strainatate o iau razna. Unii chiar incearca sa se sinucida. Se intampla in Vaslui, un pol al saraciei din Moldova. Din Spania, Italia, Turcia sau Israel, oamenii „aterizeaza" direct la psihiatrie. Marturiile apropiatilor: „stranierii" se iau la bataie fara motiv, aud voci sau se cred urmariti de mafie.

Numarul cazurilor a crescut brusc, spune un medic. Specialistii vin cu explicatia: viata in Vest e dura, iar multi dintre cei care pleaca nu sunt pregatiti pentru asa ceva. Socul este greu de suportat.

„Ma visez mort"

„Tremur, ametesc si ma visez mort. Aud voci care ma striga si care ma injura. In Grecia vedeam pe pereti fotografii cu sotia mea care se uita la televizor si plangea." Este marturia lui Ghica P. (30 de ani), fost muncitor in Grecia. Acum este internat la psihiatrie, in Vaslui.

Intr-unul dintre cele mai sarace orase din tara, printre figurile cenusii, imbatranite de saracie si griji, s-au ivit si ceva semne de prosperitate. In Vaslui, din ce in ce mai multe masini scumpe traverseaza acum arterele sleite ale orasului. Din ele coboara cei intorsi de la munca din Occident. Se afiseaza cat mai mult pentru ca si cei de-acasa sa vada ca le merge bine. Nu tuturor, insa.

E suficient un tur prin sectia de psihiatrie a spitalului local. Aici isi asteapta randul oameni sanatosi candva, dar care acum isi socotesc nu numai banii castigati la „carca" in Spania, ci si tentativele de sinucidere. Tin in mana fise al caror diagnostic se traduce, in marea majoritate, sec: „Bolnav psihic irecuperabil".

„Daca ii dati drumul o sa faca mult rau"

Costin T. are 57 de ani si este din comuna Stefan cel Mare, judetul Vaslui. De mai multi ani pleaca in Israel ca muncitor in constructii. „Munca e grea. Te doboara de pe picioare oricat de tare ai fi", obisnuia el sa spuna celor curiosi sa afle cum se lucreaza in strainatate. Cu toate astea, Costin parea ca se tine tare, spre admiratia consatenilor. An dupa an, trimitea bani buni acasa.

Ceea ce nimeni nu stia era ca, in ciuda rezistentei sale fizice, era cu psihicul la pamant. Pana la pierderea controlului nu a mai fost decat un pas. „Stam toti de vorba linistiti, radem, iar el deodata izbucneste in crize de furie", povesteste fiul lui Costin. „Simte ca este urmarit si crede ca vecinii au ceva cu el.

L-a lovit pe fratele meu cu bata cand trecea pe langa el, fara sa aiba vreun motiv. Apoi a spart cauciucurile de la masina." Obligat de familie, Costin s-a internat in Spitalul de psihiatrie din Vaslui. Dupa mai multe analize, diagnosticul a fost clar: „Tulburare de adaptare si tulburare depresiva. Se manifesta prin crize colerice agresive si suspiciozitate".

Sase zile mai tarziu, la externare, fiul sau avea sa declare in fisa medicala: „Acum, ca l-am revazut pe tatal meu, simt cum mocneste in el mania. Daca ii dati drumul, o sa faca mult rau". Costin nu va mai pleca niciodata la munca in strainatate.

A fost declarat inapt de munca si este obligat sa ramana acasa, unde trebuie sa traiasca din nou in saracie, langa familia terorizata de manifestarile violente ale bolii sale.

Accepta orice umilinta

„Oamenii astia nu fac fata vietii pe care trebuie sa o duca in strainatate si cedeaza psihic. Pur si simplu este prea mult pentru ei", spune Gheorghe Silvestrovici, medic psihiatru si director al Sectiei de psihiatrie din cadrul Spitalului Judetean din Vaslui.

Marturiseste ca, in ultimul timp, apar din ce in ce mai multe cazuri de tulburari psihice in randul celor care pleaca sa munceasca peste granita. „Anul asta am avut 40 de imbolnaviri destul de grave. Pana acum un an sau doi, erau doar cateva cazuri. Numarul lor a crescut brusc. Nu cred totusi ca este vorba de un fenomen. E vorba de oameni care nu sunt pregatiti sa mearga la lucru in alta tara.

Nu cunosc limba si, din cauza saraciei, sunt gata sa accepte orice umilinte ca sa-si gaseasca ceva de lucru si sa castige bani." Doctorul Silvestrovici crede ca numarul mare de imbolnaviri de acest tip se datoreaza exodului masiv de vasluieni catre piata externa de munca. „Din cinci familii, patru au cel putin un membru plecat", spune el.

„Ma visez mort"

Ghica P. are 30 de ani si este din comuna Muntenii de Jos. A fost internat la spitalul din Vaslui pentru ca a incercat de mai multe ori sa-si ia viata. Episoadele de suicid au survenit la putin timp dupa ce s-a intors din Grecia, unde muncise mai multi ani la rand. „Tremur, ametesc si ma visez mort", descrie el starile prin care trece. „Aud voci care ma striga si ma injura.

In Grecia vedeam pe pereti fotografii cu sotia mea care se uita la televizor si plangea. Eu am stat acolo fara acte si mi-era frica sa nu ma prinda." Diagnosticul lui Ghica: „Delir depresiv cu idei de sinucidere recurente".

„Urmarit de mafie"

Pe culoarele Sectiei de psihiatrie, Chiriac S., in pijamale si nebarbierit, se plimba ingandurat. Are planuri mari. La cei 28 de ani ai sai vrea sa lichideze mafia din Romania, „instalata la nivel inalt, adica in parlament si in guvernul Romaniei". Diagnosticul sau - schizofrenie paranoida. Chiriac a lucrat ca muncitor in constructii in Turcia, din 1995 pana in 1996.

Anul trecut a plecat sa munceasca in Italia. „Nu puteam sa stau asa, ca prostul, ca imi punea droguri in mancare", spune el. Are un discurs complet incoerent. Sare de la o idee la alta si isi studiaza interlocutorul cu o privire banuitoare. „Mafia italiana este foarte puternica si nu am putut sa ma masor cu ea", continua Chiriac. „A trebuit sa fug.

La Milano ma urmareau din toate directiile, asa ca am fugit pana am cazut jos. Apoi a venit Salvarea si m-a luat. Am stat in spital doua saptamani. Pe urma m-am ascuns la o stana, unde am stat mai multe luni si am avut grija de oi."

„Sclavi pentru bani"

„Statul nu poate sa-i ignore pe oamenii astia", spune doctorul Silvestrovici. „Trebuie sa-i ajute cumva, pentru ca ei, palmasii, care muncesc ca sclavii si se umilesc, aduc cu adevarat bani in tara, si nu investitorii straini. Acum am vazut ca au introdus prin cablu programe TV de limba spaniola, greaca si italiana. Nici astea nu erau pana acum aici.

Ar trebui insa sa se faca mai multe programe coerente de sprijin pentru cei care vor sa plece. Sa-i pregateasca cumva. Sa-i invete o limba. Doua, trei meserii. Nastase se lauda ca a dat drumul la granite. Dupa parerea mea, asta este un cinism de cea mai joasa speta. Trebuia sa se laude daca facea locuri de munca pentru romani aici.

Vin la mine oameni de 50 de ani care imi spun ca nu au de munca si ca innebunesc din cauza asta. Cu ei ce se intampla? Iar cei care pleaca, o fac din disperare. Oameni care aici aveau o identitate si care, din cauza saraciei, ajung sa se transforme in niste sclavi, intr-o lume complet straina pentru ei."

„Si calugarita exorcizata suferea din acelasi motiv"

Doctorul Silvestrovici crede ca tragedia calugaritei Irina Cornici, care a fost ucisa de alte patru calugarite si de un preot, are legatura cu plecatul in strainatate. „Am fost cel care a tratat-o inainte sa fie ucisa", spune el. „Era un caz clar de schizofrenie. Tocmai se intorsese din Germania, unde lucrase timp de doi ani ca menajera.

Daca ar fi ramas acasa, sunt sigur ca boala ar fi intarziat sa se manifeste, iar episodul delirant, care i-a determinat pe criminalii ei sa creada ca e posedata, nu ar fi fost asa puternic." In cabinet intra un barbat de vreo 35 de ani, cu o privire nesigura si vizibil emotionat.

Se asaza pe scaun si incepe cu un glas rugator: „Domnu’ doctor, va rog eu, dati-mi ceva de frica pentru ca nu mai pot.

Nu mai pot sa stau singur in casa, iar sotia este plecata la munca in Italia". Pentru un consult mai amanuntit, doctorul se pregateste sa-i faca fisa de internare. Barbatul sare ca ars: „Domnu’ doctor, eu nu pot sa ma internez. Daca ma faceti bine fac o mare cinste, va jur, o mare cinste. Am doi copii acasa si nu are cine sa aiba grija de ei.

Numai eu am ramas sa ma ocup aici de tot ce trebuie, iar eu nu mai pot sa stau in casa de frica". Izbucneste in plans.

„Sunt foarte multe victime conexe", spune Gheorghe Silvestrovici. Cei plecati din tara lasa in urma rude sugrumate de anxietate si pentru care emotia asteptarii vestilor sau a banilor este de multe ori prea mare. Si in acest context multe din cazuri sunt foarte grave.

„Viata in Vest e dura"

Psihologul Augustin Cambosie crede ca romanii care isi pierd mintile prin strainatate sunt predispusi la astfel de tulburari. „Cei care pleaca din tara sunt fie oameni tineri, neformati inca din punct de vedere psihic, fie persoane care, desi au ajuns la o varsta matura, nu au o pozitie sociala consolidata.

Ei pleaca cu niste asteptari care nu se implinesc in Occident, unde viata este mult mai stricta si mai dura decat se asteapta. Din acest motiv, socul pe care il au este de multe ori greu de suportat."