Nici un scriitor roman nu a fost sustinut anul acesta de Uniunea Scriitorilor sau de Academie in competitia pentru Nobel. ASPRO i-a propus, in 1999, pe Gellu Naum, Mircea Ivanescu si Paul Goma, fara nici un rezultat.

Europa Centrala si de Est nu sta prost la capitolul trofee literare. Pina acum, un Imre Kertesz din Ungaria, un Ivo Andric din fosta Iugoslavie au primit Premiul Nobel pentru literatura. Totusi, acesta nu a ajuns inca la nici un roman. Motivele, asa cum le vad scriitorii si criticii nostri, nu sint greu de explicat.

Unii dintre ei cred ca literatura romana inca nu poate „sari pirleazul" in Europa, altii considera ca, in curind, premiul va intra si la noi in ograda. Totusi, Uniunea Scriitorilor n-a propus pe nimeni pentru Nobel anul acesta.

„Propunerile urmeaza un curs extrem de complicat"

Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii, considera ca vina o poarta procedura foarte complicata: „Propunerile la Nobel urmeaza un curs extrem de complicat, aproape ca in cupele europene la fotbal - se merge in tur preliminar, apoi pe grupe si tot asa. Dintr-un tur preliminar nu se alege insa niciodata cistigatorul, iar propunerile din presa asta inseamna".

Dupa criticul Mircea Mihaies, se poate discuta in doua feluri de ce acest premiu n-a ajuns niciodata la romani: „Un raspuns obiectiv ar fi urmatorul - cred ca n-am prea avut scriitori care sa merite Nobelul. Nici unul nu s-a ridicat la virf pe plan mondial. Decit sa-l fi luat pe criterii politice, ideologice, mai bine fara.

Mai exista raspunsul cu teoria conspiratiei - pentru ca e un complot impotriva noastra. Eu, unul, nu dau doi bani pe varianta asta, dar ea circula. Alimentata chiar de unii dintre noi." Un alt motiv ar fi ca scriitorii romani nu reusesc sa iasa din umbra. „Raspunsul cel mai la indemina ar fi: «Pai d’aia», fiindca nu ne cunoaste nimeni. Scriitorii romani in viata nu sint tradusi.

Putinii propusi, de exemplu un Blaga, au fost mincati de propriii confrati. Condeierii nostri mai acatari vegeteaza in turnul de fildes. Scriitorului de azi i se cere sa fie un tribun, un orator, un luptator pe frontul umanitatii! Vai, vai, romanii care si-au facut un nume in Occident au astazi alta cetatenie. Pe cartea noastra de vizita se inmultesc petele de grasime.

Nici pentru Nobel nu sintem pregatiti?", se intreaba poeta Nora Iuga. „Stiam o glumita in copilarie: cind fu Tica, nu fu Tache, cind fu Tache si fu Tica, nu fu tus la… primarie" - gluma cu care scriitoarea crede ca se potriveste intreaga situatie.

„Nu e cazul sa dramatizam"

Ca un raspuns la dilema Premiului Nobel, Stefan Agopian se gindeste la betele-n roate puse de regimul comunist: „Inainte de ’89, Ceausescu s-a opus. Cind s-au deschis arhivele primilor 50 de ani, secretarul Comitetului care acorda Nobelul pentru literatura, Kjell Espmark, n-a gasit nici o propunere din partea Academiei Romane. S-a si mirat ca Arghezi nu a fost propus, pentru ca ar fi avut sanse.

Pe de alta parte, procesul de la prima propunere pina la acordarea premiului dureaza uneori si 25 de ani. S-ar putea ca unul dintre scriitorii nostri, propus acum, sa primeasca premiul".

Criticul Ioan Bogdan Lefter crede ca problema nu e atit de complicata: „Motivele pentru care inca nu avem un Nobel se stiu foarte bine - cultura mica, marginala, literatura cu valori notabile, dar mai degraba «pitoresti», specifiste. Oricum, nu e cazul sa dramatizam, asa cum se cam obisnuieste prin partile noastre."

Politica si promovare

Pentru Florin Iaru, vinovata ca nu avem Nobel este tot cultura romana - „o cultura de talente minore". In afara de asta, „e si o problema de promovare. Cei care primesc Premiul Nobel sint cunoscuti la nivel international. Noi sintem in stare sa omorim un scriitor si apoi sa-l plingem, dar nu sa-l sustinem la nivelul acesta".

Iaru pune la indoiala si criteriile dupa care se acorda Nobelul: „In ultimii 15 ani e un premiu politic. Asa se da: trebuie sa fii dintr-o religie minoritara, sindicalist sau aparator al drepturilor omului, feminista. Astfel ajunge sa se impuna public sub numele de valoare o literatura de multe ori indoielnica".

Poetul Liviu Antonesei nu vede un gol de talent, ci o lipsa de promovare: „Problema tine de chestiuni de strategie culturala. Scriitorul laureat trebuie sa aiba o anume valoare, dar mai trebuie sa fie si cunoscut in lume, tradus, comentat, sa se bucure si de reputatie. Reymont nu era mai valoros decit Rebreanu, era mai cunoscut! Singura data cind am trecut efectiv pe linga premiu - cazul Blaga. El putea lua Nobelul, comunistii s-au opus din rasputeri".

Candidati cu sanse reale

La intrebarea care din scriitorii romani ar avea sanse la acest premiu, Stefan Agopian a preferat sa nu raspunda, pentru a nu supara pe nimeni. Criticii au pareri diferite. Ioan Bogdan Lefter i-ar propune pe Mircea Ivanescu, Norman Manea si Serban Foarta. Mihaies crede ca sanse reale ar avea Mircea Cartarescu.

„El este singurul autor roman care a patruns in strainatate exclusiv prin forte proprii", spune el. Florin Iaru este tot pentru Cartarescu, dar Liviu Antonesei nu crede ca un scriitor roman ar putea cistiga acum Premiul Nobel. „Gellu Naum merita Nobelul. Acum, il astept pe Mircea Cartarescu", declara Nora Iuga.