In afara de integrarea europeana, un alt obiectiv intruneste aprobarea entuziasta a tuturor partidelor din Romania: reforma clasei politice, stindard fluturat pe sunet de goarne de insusi presedintele tarii.
Deevenit o adevarata obsesie nationala, subiectul pare pe deplin justificat. Toti vectorii din presa scrisa si electronica se intrec in a demonstra ca protagonisti ai subproductiilor de cel mai indoielnic gust ale televiziunilor s-au mutat in arena politica.
Lavinia Sandru, deputat care a plecat de la PD si s-a infipt in PIN, se zburleste cu "corazon latino" la presedintele Traian Basescu, mai abitir decat o logodnica din Ferentari abandonata fara explicatii. Dan Iosif, deputat PSD, este un "baiat de cartier" care s-a mutat in Parlament cu limbaj cu tot, dar si cu colegi de gasca raspanditi prin alte partide.
Roberta Anagnoste, deputat PD si euro-observator, a trebuit sa se duca pana la Bruxelles ca sa ne povesteasca acum cateva zile cum "PSD a scris Grupului socialist din Parlamentul European nu mai degraba de 25 august" (ca blonda care ne contraataca cu folclorul) si sa ne lamureasca astfel cat de eficace va fi lobby-ul (in ce limba? ca ne-am lamurit cu romana…) domniei-sale la forul european.
O culme a telenovelei a fost atinsa de doamna senator PSD (cine-si aminteste numele?), care a plans nestavilit in plenul camerei dupa un atac politic de duzina.
Pana si dl Andrei Plesu intra-n joc si referindu-se (chipurile) la dna Monica Macovei, spune: "Nu e "femeie de comitet", "fata buna", sensibila, cu ostentatie, la "nevoile poporului", gata sa se dea in stamba la emisiuni de varietati, sa vorbeasca patetic despre mame, carti, legi si necazuri.
Nu e interesata (daca nu ma-nsel!) de ranguri si privilegii, nu calculeaza abil pasul politic urmator, nu joaca sinceritatea, ingrijorarea, principialitatea si spiritul de sacrificiu. Vorbeste limpede, fara regie, indiferenta la efectul retoric." (Dilema veche, nr. 89). Fara a fi entomolog, rafinatul intelectual creioneaza un portret perfect de musca politica, cu potential de prim-ministru(!).
"Uninominal", "unicameral", "reforma sistemului politic" sunt cuvintele la ordinea zilei. Se regasesc pe buzele tuturor celor care au contribuit decisiv la cladirea sistemului politic de care li s-a facut subit scarba. Nu s-au implinit doi ani de cand actuala Constitutie a fost aprobata prin referendum, dupa ce intrunise unanimitatea tuturor partidelor parlamentare.
"O Constitutie pentru fiecare legislatura" - asta se mai poate numi stabilitate politica? Cand PSD s-a pronuntat (timid, e drept) in 2004 in favoarea votului uninominal, toata opozitia (mai ales PD) si "societatea civila" au sarit ca arse – "e o manevra a puterii de a acapara Parlamentul!".
Acum s-au razgandit brusc? Si nu am ales intamplator exemplele de parlamentari de mai sus (din numeroasele posibile): chiar presedintele Traian Basescu, inca sef de partid pe atunci, se referea triumfal la unele dintre favorite ca exemple de "intinerire" si "improspatare" a clasei politice.
La fel au procedat si procedeaza alti lideri de partide, culminand cu unul care declara ca-i este rusine de ce se intampla in Parlament, dar uita sa spuna ca nu prea trece prin camera in care l-au ales bucurestenii, macar sa-i mai invete pe "coledzi" din manierele alese pe care le-nvata pe malurile Tamisei.
De fapt, toata aceasta tevatura cu iz demagogic si populist se circumscrie inabilitatii noastre cronice de a face sa functioneze eficient institutii si reguli. De secole, ne este mult mai usor sa revizuim, fara sa schimbam mare lucru. Singurul lucru de care n-a fost acuzata pana acum clasa politica este ca n-a produs inca o Cicciolina "a noastra".
Dar, dupa cum merg lucrurile, incepand de la varfuri, se pare ca nu mai avem mult de asteptat si acest handicap major va fi totusi depasit… La "anticipate", fratilor, la "anticipate"!
