Romanul lui Catalin Lazurca este povestea conspiratiei literare, cu ingrediente anarhiste, pe care o pune la cale grupul de scriitori din Arad, numit chiar Celebrul animal. Vasile Leac, T.S. Casis, Florin Maduta si Catalin Lazurca, el insusi personaj, ne fac complici la planul lor de cucerire a orasului prin literatura.

Planul debuteaza prin invazia abtibildurilor cu textul „obiectiv supravegheat de Celebrul animal". De aici inainte, grupul de scriitori, ca o adevarata gherila literara, loveste unde te astepti mai putin.

Textele lor isi vineaza publicul acolo unde il gaseste cel mai usor, si anume pe strada: „Sa se scarpine pe ceafa bizonul cind da cu ochii de poezie. Cum sta el agatat de bara-n tramvai, hopa, citeste din Mazilescu!".

Politica si bani

De la literatura si „bascarii" din Arad ca public, grupul trece la „atacuri" asupra mediului politic. Pentru asta il inventeaza pe Mile Spataru si il inscriu la alegeri. Intr-o campanie ilara si aberanta, candidatul fictiv avertizeaza asupra cresterii numarului de dioptrii pe cap de locuitor si face reclama la biscuitii cu crema hidratanta.

Povestea se complica insa cind senatorul Pirvu, intruchiparea locala a raului politic, ii descopera, lucru care va duce la o arestare, citeva batai, si o moarte prin supradoza de cocaina. Dupa politica, vine si rindul banilor.

Scriitorii aradeni cistiga la loto citeva milioane de euro si fiecare ii investeste in ceva. Printre altele, intr-o editura unde incep sa publice carti de horoscop si de interpretare a viselor. Politica si banii intra in scena simplu, fara incordari moralizatoare, iar Celebrul animal supravietuieste in ciuda tuturor complicatiilor.

„Nu te-a citit Manolescu, nu existi"

Printre lucrurile care dau tensiune povestii este si doza de protest din actiunile de „terorism literar" ale Celebrului animal. Scriitorii, personaje in roman, ies in strada pentru ca vor sa iasa dintr-o literatura de muzeu, care moare in librarii.

Ei critica in mod direct atitudinea celor care „cred ca tot ce scot pe gura e de tiparit" si refuza sentinta „Nu te-a citit Manolescu, nu existi". Totusi, chiar si protestind deschis, autorul cartii isi pastreaza umorul si atitudinea relaxata. Iar aceste doua ingrediente tin romanul departe de orice sentinta.