Franco Frattini, noul prieten al Monicai Macovei - sau trimisul diavolului, in probabila opinie a PSD-ului -, spune ca hobby-ul sau l-a invatat multe despre politica. Schior alpin de performanta in timpul liber, comisarul european pe probleme de justitie a spus ca pe partii a invatat sa fie riguros si sa-si controleze sentimentele.

In acest context, declaratia sa la adresa reformei justitiei romane ori este o scapare de entuziasm, ori un gest foarte calculat menit sa traga o palma binemeritata fostei guvernari. In oricare din cele doua cazuri, ar fi bine ca aceasta apreciere pozitiva de la Bruxelles la adresa Romaniei sa nu devina un cantec de lauda.

Comisia Barroso trebuie sa stie la fel de bine ca si Comisia Prodi ca singurul mod in care Romania va inregistra progrese in drumul spre UE este cu pistolul comunitar la tampla. De aceea, amenintarea clauzei de salvgardare trebuie sa ramana reala, de preferat pana pe 31 decembrie 2006.

Progresul inregistrat de Romania in drumul spre Uniunea Europeana a fost punctat de o succesiune aproape comica de note mari si note mici. Odata acordat votul de incredere reformei justitiei, e cazul sa inceteze mascarada si sa inceapa aplicarea legilor.

UE stie foarte bine ca, pe de-o parte, trebuie sa motiveze Romania sa faca progrese, iar pe de alta sa nu ii permita sa se culce pe urechea laudelor si sa ramana in urma. Undeva spre sfarsitul domniei vechii Comisii Prodi, nevoia de a avea un bilant pozitiv la finalul mandatului lui Guenther Verheugen a coincis cu calculele electorale ale lui Adrian Premierul Minune.

Astfel, europenii s-au facut ca nu vad unele gunoaie din ograda Romaniei, si asa s-au putut incheia negocierile acquis-ului. N-a stricat nici faptul ca dl Nastase il suna pe dl Verheugen in mod regulat, slugarnic, spunandu-i ca romanii au nevoie de realizari si trebuie tratati cu intelegere.

Realitatea comunitara actuala este ca majoritatea europenilor nu vor mai multi membri si ca, daca ar putea, i-ar da afara si pe cei admisi in mai anul trecut. Perspectiva unui astfel de climat a determinat Comisia Europeana anterioara sa permita Romaniei si Bulgariei sa incheie negocierile de aderare fara ca realitatea din teren sa coincida cu cea de pe hartie.

Altfel, ar fi putut risca sa amane intrarea lor in UE pana cine stie cand. Dar Tratatul de aderare este semnat, iar locul Romaniei in UE este oarecum asigurat, in cel mai rau caz din 2008.

Judecand dupa amatorismul cu care guverneaza actuala putere si nerusinarea cu care se comporta opozitia, ambele cred ca, orice s-ar intampla, Romania va intra in UE.

In acest context, responsabilitatea pentru un esec nu va trebui asumata, ceea ce le da frau liber pesedistilor sa imbrace in proceduri parlamentare complexe manevre de obstructionare a guvernului, in timp ce acesta din urma nu pare sa realizeze ca e pe cale sa atinga recordurile de neperformanta stabilite de Radu Vasile.

Numai posibilitatea unui esec pe frontul accesiunii la UE ar putea motiva fortele politice autohtone sa se puna pe treaba. Inundatiile nu au facut-o, starea jalnica a administratiei, a sistemelor de sanatate si invatamant nu au facut-o, pentru ca toate astea sunt judecate de un popor care se dovedeste docil.

Abia posibilitatea ca juriul de la Bruxelles sa ne pice la examenele finale are sanse sa infiga proverbialul morcov suficient de adanc intr-un loc strategic al politicienilor de la Bucuresti.

De aceea, Comisia Europeana trebuie sa-si cantareasca bine vorbele in raportul de tara de peste doua saptamani. Nu mai trebuie sa se repete tertipurile retorice de genul celor care au descris economia de piata romaneasca - uite-o, nu e! - anul trecut.

Declaratiile dlui Frattini la adresa justitiei au fost si o recunoastere indirecta a inaptitudinii cu care fosta comisie a incheiat negocierile cu Romania inainte de vreme. Un ton mai dur in raportul de tara acum ar insemna ca domnii din Bruxelles sa recunoasca fatis ca predecesorii lor s-au lasat trasi pe sfoara.

Cu toate acestea, numai biciul retoric al colegilor d-lui Frattini le poate oferi romanilor speranta ca puterea de la Bucuresti nu este lasata de capul ei.

Andrei Postelnicu este jurnalist la „Financial Times"