Au trecut 3 zile si presedintele Traian Basescu nu s-a razgandit. A ramas ferm in convingerea sa, rostita surprinzator de clar, sambata, la Poiana Brasov, ca ar fi toxica schimbarea, in timpul mandatului, a regulilor de revocare a sefilor de judet.
Au trecut 48 de ore si ministrul Anca Boagiu nu a fost lapidata dupa ce a indraznit sa critice Puterea si Opozitia deopotriva pentru paralizarea Legislativului de dragul chelfanelii pentru scaunele de presedinti.
Se implinesc tot trei zile de cand ministrul Blaga le-a transmis militareste presedintilor de Consilii Judetene sa-si vada de treaba in slujba comunitatilor locale si sa uite de pasapoarte diplomatice si calatorii de placere. Nici el nu si-a luat inca vorba inapoi.
Sa li se fi aratat politicienilor romani adevarata cale spre binele poporului? Sau sa fi inteles, in fine, dupa atatea semne, date parca de Dumnezeu, ca inaintea anticipatelor, starpirii pesedistilor de prin cotloanele Puterii, Parlamentului uni sau bicameral ori a capacirii primului ministru sunt alte griji pentru muritorii de rand:
viiturile care nu mai ocolesc nici Capitala, alunecarile de teren, gripa aviara, iarna care vine amenintatoare.
Daca am judeca ultrapozitiv, ne-am putea pacali cu astfel de sperante. Din pacate, in Romania minunile cu greu tin chiar si cele 3 zile-standard. Drept pentru care, ecartul dintre agenda politicienilor si preocuparile reale ale celor pe care zice-se ca-i reprezinta ramane la fel de mare.
Ieri, de pilda, cand o tara intreaga astepta sa afle daca testele din laboratoarele londoneze vor confirma ca implacabila boala a gainilor s-a instalat in Romania, liberalii si pedistii cotcodaceau nestingheriti prin ograda Aliantei, umflandu-si crestele pe acelasi motiv: eliminarea lui Nastase si
Vacaroiu. Ba, mai mult, ceea ce paruse o virtute pana mai deunazi – apelul presedintelui Basescu la abandonarea vanatorii de pesedisti prin teritoriu – a fost imediat taxat ca un semn de slabiciune si a devenit un nou motiv de harta intre aliati.
La fel de oparita a fost si reactia la zicerile critice ale ministresei Integrarii, de data aceasta cei mai atinsi la naturelul simtitor fiind udemeristii. Inca un brat de paie pe focul care mistuie incet Coalitia.
Ceva mai la fereala, un alt conflict sta sa se transforme in pierdere de vreme prin sali de negocieri si birouri de partid: conservatorii si UDMR nu cedeaza in ruptul capului la propriile variante ale Legii minoritatilor si zgaltaie si ei unitatea jalnica a patrulaterului Puterii.
In vremea asta, prin sondaje, curbele pe care evolueaza principalii protagonisti politici se incovoaie amenintator in jos. Presedintele pierde procente la popularitate, Guvernul se afunda tot mai tare in neincredere, Parlamentul nici nu se mai vede in coada topului credibilitatii institutiilor.
Pana si Opozitia, cu liderii ei cu tot, se erodeaza la fel de repede ca si Puterea! Creste insa numarul celor care resping anticipatele sau referendumul pentru schimbarea sistemului parlamentar.
Cei mai multi politicieni fie au deja ochii scosi in duelurile prostesti din ultimele luni, fie sunt prea orbiti de ura fata de dusmanii directi ca sa se mai uite la procente si grafice.
Sunt in stare sa se tavaleasca intr-o inclestare corp la corp chiar si prin namolul imputit de cadavrele din Vadu Rosca sau sa-si dea in cap cu ratele moarte la Ceamurlia pentru a-si atinge scopurile personale.
Pana la verdictul final si precis privind gripa aviara, e clar ca in Romania s-a instalat o pandemie la fel de periculoasa, pe care pana acum nici un vaccin n-a reusit sa o previna: orbul politicienilor.
