Iscodit de vechii dilematici in legatura cu diletantismul croitorasilor politici ce-au taiat poalele invatamintului romanesc ca sa-i peticeasca spatele, mi-am amintit de strigatul profesorului de romana catre golanii de-a unspea, care jucau table in timpul orei: „Alo, domnii directori, voi aia din fundul clasei, v-as ruga,

daca se poate, sa vorbiti mai incet. Inteleg ca nu va intereseaza George Bacovia, dar sint aici, in primele banci, unii copii mai naivi, care vor sa asculte si de care sincer mi-e mila, fiindca voi, smecherasii, veti face cariera si cu siguranta veti ajunge sefii lor.

De aceea va rog, lasati-i macar pe viitorii vostri subalterni sa invete cite ceva!".

Gluma domnului profesor era primita cu risete ghiolbanesti de catre directorii din fundul clasei, care nu credeau nici ei ca proorocirea se va adeveri cu virf si indesat in tara de basm unde o calfa de cizmar si o vinzatoare de seminte prajite ajunsesera eroi ai neamului si savanti de renume mondial tocmai fiindca nu le placuse cartea.

Dupa ce semidoctii i-au impuscat pe analfabeti, bisnitarii revoltei au iesit in fata rasturnind nevazutele piese ale partidei de sah la care ar fi trebuit sa se confrunte intelighentia romaneasca si, inlocuind degraba regele, regina, nebunii si pionii cu pulurile de tabla, au inceput sa joace

linistiti la zaruri doctrinele politice cu care si-au imbracat vechile carnete de partid.

Asa au ajuns directorii din fundul clasei politicieni de banca intii, dispusi sa foarfece bugetul Romaniei dupa cum ii duce bibilica. Adica dispretuind, ca oameni exagerat de sanatosi, Sanatatea, si, ca insi vesnic persecutati de carte, Invatamintul.