Grupul de Economie Aplicata, indrumat de profesorul de economie si fost ministru al Finantelor Daniel Daianu, propune o solutie pentru dezvoltarea eficienta a infrastructurii din Romania, prin utilizarea veniturilor din privatizare, dar si a fondurilor UE.

Capacitatea institutionala redusa, absorbtia absolut insuficienta si ineficienta a fondurilor europene si, in unele cazuri, negocierea dezavantajoasa a unor contracte de multe miliarde de euro impun gasirea unei solutii profesioniste pentru ca Romania sa nu piarda sansa dezvoltarii.

Aceasta ar fi o concluzie a dialogului purtat cu profesorul Daianu inainte ca ideea unei Companii de Dezvoltare a Infrastructurii (CDI) sa intre in dezbaterea publica.

Premierul Tariceanu a amintit despre repetatele discutii pe care le-a purtat cu dvs. in legatura cu gasirea unei solutii institutionale pentru dezvoltarea infrastructurii. Este vorba despre asa-numita Companie de Dezvoltare a Infrastructurii (CDI). De unde a pornit ideea?

Ideea crearii CDI a pornit de la o constatare: Romania are mare dificultate in absorbtia fondurilor UE. De pilda, coeficientul de absorbtie a fondurilor ISPA (lucrari de infrastructura si mediu) este de circa 12-13%! Cauzele sint: un cadru institutional neperformant; lipsa de expertiza (ex: elaborare de proiecte etc.); o prioritizare insuficienta; monitorizare slaba; dispersare de eforturi.

Noi nici nu avem o cultura a ceea ce englezii numesc follow-up; adica sa duci la bun sfirsit ceea ce iti propui si in timp rezonabil. Nu mai amintesc de risipa de resurse si coruptie.

Pe ce fonduri s-ar putea baza CDI, in conditiile in care bugetul statului nu pare deloc in masura sa asigure finantari de anvergura?

Romania este o tara cu infrastructura subdezvoltata, iar bugetul public ii ofera, intr-adevar, resurse putine, in momentul de fata, pentru modernizare. Intervin insa doi factori care schimba datele problemei in mod radical, in anii ce vin. Este vorba de venituri din privatizari importante (de ordinul miliardelor de euro). In al doilea rind, sint fondurile UE care pot ajunge la 4% din PIB anual.

Aceste resurse trebuie sa joace un rol esential in dezvoltarea tarii. Este vorba aici despre infrastructura propriu-zisa, adica drumuri sau poduri, modernizarea rurala sau amenajarea teritoriului, mai ales daca ne gindim la lectiile inundatiilor. Ar fi dramatic daca nu am fi capabili sa folosim cit mai bine fondurile din privatizari si resursele UE de care putem beneficia.

Stiu ca FMI considera ca este riscant pentru echilibrele macroeconomice sa utilizam acum veniturile din privatizare. Este vorba despre aceeasi temere ca aceste sume sa nu inflameze si mai mult cererea interna si, in consecinta, deficitul extern.

Trebuie sa protejam echilibrele macro, sa consolidam dezinflatia si sa nu lasam deficitele externe sa creasca excesiv. Dar a nu gasi forme de utilizare la timp si cit mai productiv ale resurselor disponibile pentru modernizare ar fi o greseala impardonabila.

Argumentul ca utilizarea banilor din privatizare, prin umflarea puternica a cererii agregate, ar periclita echilibrele macro are un temei, dar are si multe hibe. El echivaleaza cu a spune ca, in anii urmatori, ar fi mai bine ca Romania sa utilizeze putin din fondurile rezultate din privatizari si cele oferite de UE pentru a nu creste cheltuielile agregate (cererea interna) prea mult.

Problema, in fapt, este alta; problema este cum folosim aceste resurse, daca ele se duc in productia de bunuri publice, in infrastructura, in domenii cu efecte de antrenare puternica pentru productia interna.

Aparitia unei noi structuri de stat pare o idee indrazneata, dupa ce ani intregi am incercat sa diminuam rolul statului in alocarea resurselor. De ce o noua institutie?

Nu inventam roata. Experienta noastra, dar si din alte tari, arata ca centralizarea gestionarii proiectelor mari este mai potrivita decit dispersarea ei in conditiile unui mediu institutional inadecvat.

In mai multe tari (Ungaria, Germania, Franta, India, Slovenia etc.) s-a recurs, in diverse perioade, la institutii financiare speciale pentru a rezolva probleme de reconstructie economica, de dezvoltare. CDI ar avea scopul de a realiza, in buna masura, programul national de dezvoltare a infrastructurii, asa cum este formulat de Guvernul Romaniei si validat de Parlament.

CDI ar avea mandatul sa faca analiza proiectelor, sa se ocupe de implementarea lor. CDI ar avea ca actionar statul roman cu 100%. •

Esecul Companiei Nationale de Investitii

Si vechea guvernare a creat o megastructura care sa ruleze sume de bani in scopul dezvoltarii infrastructurii. Este vorba despre Compania Nationala de Investitii (CNI), societate cu capital de stat.

Lansata cu mare fast de Mitrea si Nastase, ea se mai ocupa momentan doar de constructia si reabilitarea salilor de sport si de interventii de urgenta asupra unor cladiri de interes public din tara (scoli sau spitale, de exemplu). Evident, CNI nu rula atitia bani citi ar putea rula noua institutie care ar urma sa gestioneze acum fondurile din privatizare. (M.N.)

Ce ar trebui sa faca CDI

Compania de Dezvoltare a Infrastructurii ar trebui sa fie, in opinia GEA, un vehicul institutional care sa "impuste mai multi iepuri":

• sa se ocupe si de aspectele procedurale pe baza de licitatie, pentru a nu se repeta experienta Bechtel sau Apa Nova

• sa ajute la definirea unor proiecte majore pentru tara, pe baza de prioritati

• sa monitorizeze implementarea proiectelor pentru a se evita depasiri de costuri nejustificate

• sa atraga resurse din surse private si sa se ocupe de aranjamente de concesionare si parteneriate public private autentice.

• sa realizeze analiza economica de fundamentare pentru a se obtine costuri cit mai mici de infaptuire;

• sa ajute la gindirea unei strategii de optimizare a utilizarii fondurilor publice.