Cercetatorii spun ca peste cativa ani vom admite ca o minune e o intamplare cu un timing perfect. E demitizarea suprema, pentru ca o minune devine astfel o intamplare oarecare, contand doar daca se petrece exact cand trebuie, cand te surprinde cel mai tare sau cand iti doresti cel mai mult.
Saptamana aceasta o pustoaica de 3 ani a trait o zi speciala. La varsta ei esti tentat sa spui ca toate zilele sunt speciale pentru ca sunt atat de multe lucruri noi de descoperit. Micuta, o blonduta delicioasa, a fost luata intr-o dupa-amiaza de mama ei intr-o excursie, undeva prin Bucuresti.
Au mai fost la plimbare impreuna de nenumarate ori si pentru micuta nu parea nimic deosebit. Daca ar fi fost ceva mai mare copila ar fi putut sa remarce ca plimbarea era la o ora si intr-o zi in care mama e de obicei la serviciu si ca mama era mai emotionata decat de obicei. Dar blonduta a stat cuminte in bratele mamei pana la prima escala.
Acolo, multa lume si mult fum. Plus un domn solid cu o esarfa tricotata. Micuta s-a speriat de intalnire si de context (nu stia cum e cu decorurile de film) si si-a intepenit fata in umarul mamei, nelasand pe nimeni sa-i vada ochii albastri atat de invidiati.
Cand s-a mai relaxat un pic si domnul cu esarfa i-a spus ca e Mos Craciun, micuta s-a intors catre el, dar si-a acoperit gura cu fularul si ochii cu mainile, in amuzamentul tuturor. Peste ceva vreme, intr-o sala de mese improvizata, domnul i-a desenat un Michey Mouse si si-a semnat numele pe un servetel pe care-l gasise.
Iar micuta cand a ajuns acasa si-a intrebat mama: "Daca era Mos Craciun, de ce nu avea costum?".
Fetita, care se numeste Mia, habar n-are ca mama ei va alerga astazi in cautarea unei rame care sa transforme servetelul cu Mickey Mouse si semnatura pretioasa intr-un tablou, si nici nu stie foarte clar cu cine s-a intalnit; oricum, daca era Mos Craciun inca nu-si imbracase costumul pentru ca mai e pana la Craciun.
Aparent, omul cu esarfa i-a oferit micutei (si mamei) un moment magic, o minune. Asta pentru ca omul cu esarfa se numeste Francis Ford Coppola si mama nu-si imagina niciodata ca fiica ei va fi chemata la o intalnire cu celebrul regizor. N-a fost vorba de nici o auditie, n-a fost vorba de nici un rol.
Pur si simplu maestrul Coppola a vazut o fotografie cu micuta la unul din membrii echipei lui si a vrut sa o cunoasca.
De fapt, Coppola a vrut sa traiasca o zi speciala si, la varsta si renumele pe care le are, si-a permis sa o traiasca dupa regulile lui: a intalnit o minune de copil. Ce e frumos in intamplarea reala pe care tocmai ai citit-o? Micuta Mia habar n-are ca a trait o intamplare magica.
Iar peste ceva ani se va uita la un tablou cu un servetel pe care e desenat un Mickey Mouse si e semnat "Francis Ford Coppola". La vremea aceea Coppola nu va mai fi in viata, iar tinerii de varsta Miei se vor uita la cu totul alte filme si vor iubi alti regizori. De curiozitate, s-ar putea ca Mia sa vada filmele lui Coppola ca sa inteleaga ce a creat Mos Craciunul ei. S-ar putea sa-i placa sau s-ar putea sa i se para ca e din alta lume.
Dar in sufletul ei o sa pastreze emotia mamei care o sa-i povesteasca adesea cum Francis Ford Coppola a vrut sa o intalneasca.
Si cum marele regizor purta la gat o esarfa tricotata de Sophia, fiica lui, pe cand avea 16 ani, Mia o sa fie obisnuita la vremea aceea sa spuna ca totul a fost o intamplare cu un timing perfect si ca daca regizorul n-ar fi avut in echipa un prieten de-al mamei care avea o fotografie cu ea bebelus, n-ar fi pastrat acasa servetelul cu Mickey Mouse.
Asa ca, de dragul zilelor astea in care mai credem in minuni (si nu ni le imaginam inca intamplari cu timinguri perfecte), opriti un pic ritmul si vedeti zilele viitoare fimul care se numeste "O zi speciala" (sala Elvira Popescu, Bucuresti).
E o morala frumoasa si veche despre cum ti se poate schimba viata de la o intamplare "cu un timing perfect". In rolurile principale, actori care astazi par din alta lume: Marcello Mastroiani si Sophia Loren.
