Piata fortei active de munca se imparte in doua zone, despartite de un zid mai ceva ca al Berlinului: multumitii si nemultumitii de locul de munca. La categoria multumiti i-am inclus pe cei care practica din placere meseria, este o pasiune transformata in mijloc de existenta - cum ar fi actorii, scriitorii, regizorii, designerii, chiar ziaristii, comunicatorii.
Dintre acestia, nu toti au si satisfactii materiale, dar macar nu intra in
weekend, in cazul in care il au, cu gustul amar ca, dupa sambata si duminica, vine luni - o noua zi de munca anosta si fara perspectiva.
La nemultumiti nu este aproape nimic de spus, lucrurile sunt clare, prin definitie: nici ceea ce fac, nici cum fac si nici pentru ce fac nu-i satisface pe salariati, iar singura scapare din aceasta capcana este sa se reorienteze, in masura in care studiile sau experienta o permit, catre un alt job.
Acestei descrieri nestiintifice a pietei fortei de munca ii adaug cateva condimente culese din studiul realizat de PricewaterhouseCoopers, din care reiese ca salariile din Romania inregistreaza cea mai mare crestere din regiune. Totodata, la noi exista si cele mai mari discrepante intre lefurile angajatilor.
Specialistii au analizat veniturile a 100.000 de angajati de la peste 100 de companii din Romania, cele mai multe avand cifre de afaceri cuprinse intre 10 si 100 de milioane de euro.
Care e concluzia? In ultimul an, a avut loc cea mai mare crestere salariala in raport cu inflatia, comparativ cu Cehia, Slovacia si Ungaria - tari cu un nivel de trai superior. Chiar daca, in Romania, se inregistreaza si cea mai mare inflatie, ea nu este decat cu doua procente peste cea din Ungaria si Slovacia, iar cresterea salariala ramane simtitor mai mare.
Pana aici, studiul realizat pe baze stiintifice de PricewaterhouseCoopers confirma teza de la inceput, prin care spuneam ca angajatii sunt mai degraba despartiti decat uniti, nu doar in cuget si-n simtiri, ci chiar de sentimente de cele mai multe ori nu foarte amicale.
Exista vreun panaceu care sa-i faca, din senin, pe angajatii unei companii sa se iubeasca (nici chiar foarte tare, ca ar bate la ochi) neconditionat, sa se sprijine, inspire, sa convietuiasca in armonie? In fond, impart intre 8 si 14 ore pe zi, in acelasi spatiu, mai mult sau mai putin agreabil, in functie de preocuparea patronului pentru ambianta firmei.
Raspunsul il gasim tot in studiul PricewaterhouseCoopers. Romania nu sta deloc bine la capitolul beneficiilor acordate angajatilor. La noi se ofera cele mai mici pensii private, cele mai putine bonuri de masa, cele mai mici subventii pentru transport si cele mai scazute oportunitati de a face sport - esential pentru o minte sclipitoare!
Daca ar exista toate aceste bonusuri, sa le numim mici atentii din partea angajatorului, salariatii si-ar diminua considerabil doza de frustrare, s-ar simti flatati si incurajati sa aspire la mai mult, la mai bine si la mai repede, ar da uitarii mai lesne micile neintelegeri dintre colegi si capriciile, justificate sau nu, ale sefilor si ar simti ca sunt cineva in companie, pe scara morala si a
respectului de sine, chiar daca ascensiunea sociala si cea financiara intarzie sa apara.
Toate la timpul lor, va spune un angajat multumit de felul in care este tratat la locul de munca. Din nefericire pentru noi toti, pana la urma, piata fortei de munca are prea putini specialisti in resurse umane pregatiti sa le spuna patronilor si managerilor cum ar arata o conduita agreabila intr-o companie, care i-ar ajuta sa faca economie la bani, dar nu si la gesturi.
Putini sefi au invatat ca un salariu mai modest poate fi compensat cu gesturi care nu costa bani, dar cer educatie. Ceea ce e infinit mai scump. La noi e risipa de conflicte si bariere financiare - o combinatie devastatoare pentru mediul economic in general si viata privata a angajatilor in special.
