Stadioanele de fotbal din Romania au inceput sa semene din ce in ce mai mult cu arenele de wrestling, in care spectacolul din ring se muta frecvent printre spectatori. Aproape ca nu exista derbi in campionat, care sa nu se lase cu cate-o bataie intre galerii, cu o incaierare cu jandarmii sau macar cu o devastare a scaunelor din peluza.
Violenta pe stadioane a luat o amploare fara precedent, incurajata si de aroganta unor personaje care conduc destinele fotbalului romanesc. Inconstienta unui presedinte de club, care si-a trimis ciracii sa imparta pumni si picioare in galeria care nu scanda ce ar fi vrut el sa auda, a dezlantuit huliganii din tribune.
Federatia s-a multumit pana acum doar sa condamne actele de huliganism de pe stadioane, fara sa ia masuri concrete. In fond, violenta din tribuna baga bani buni la bugetul lui Mircea Sandu, prin amenzile aplicate cluburilor. In consecinta, greul a cazut pe umerii jandarmilor, care si-au suplimentat efectivele de la meci la meci.
Dupa acest algoritm, in urmatoarele luni riscam sa avem pe stadioane o mie de spectatori si alte cateva mii de oameni de ordine. Metoda nu va inlatura violenta de pe stadioane. Duminica seara, la derbiul Rapid-Steaua, arbitrul a fost bombardat minute in sir cu brichete, scaune rupte si telefoane mobile.
Daca ar fi actionat ca la carte, Alexandru Tudor ar fi avut o puzderie de motive sa puna capat asediului, inainte de fluierul final. Doar ca in tribuna oficiala, departe de zona unde jandarmii dadeau lupte grele cu suporterii-huligani, se afla presedintele Traian Basescu impreuna cu alti oficiali.
Printre ei, pe post de gazda, se nimerise si presedintele Ligii Profesioniste de Fotbal, Mitica Dragomir. Probabil pentru a nu se face de ras in fata presedintelui, Corleone a pus mana pe mobil si l-a pus la punct pe arbitru. Un telefon venit de la nea Mitica a facut mai mult pentru Tudor decat toate regulamentele si prevederile internationale pentru astfel de situatii.
Gestul arbitrului Alexandru Tudor de a delega responsabilitatea pentru o decizie radicala a fost mai mult decat o dovada ca fotbalul romanesc mai are mult pana sa intre in Europa. Arbitrii autohtoni nu rezista in fata presiunilor. Emisiunile sportive fac in fiecare saptamana analiza la sange a arbitrajelor din fiecare partida, iar spectacolul fotbalistic e pe planul doi.
Un gol de kinorama apare o data pe sezon sau poate chiar mai rar. In timp ce fotbalistii sunt vedetele barurilor si cluburilor de noapte, in teren se remarca doar arbitrii. Tot mai multi cavaleri ai fluierului ajung sa ceara indicatii de sus, pentru a nu fi urecheati mai tarziu.
In ritmul acesta, regulamentul la fotbal s-ar putea sa imprumute cate ceva din cel de la hochei sau de la rugby, unde arbitrul poate consulta inregistrarile video inainte de a lua o decizie. In varianta autohtona, locul inregistrarii video s-ar putea sa fie luat de un apel pe firul "scurt" de la Corleone sau Nasu'.
