Dupa ce, ani de zile, l-a frecat pe la gura cu tirnul cu care scrie in vespasiana Romaniei Mari, facindu-l ba „cioroi", ba „securist imputit", ba „spalator de cadavre", Corneliu Vadim Tudor i-a ciripit la ureche lui Dan Voiculescu vorbe de amor si l-a ciupit cu dragalasenie de buca obrazului, in vazul multimii, ca pe micutul

lustragiu. Putin a lipsit sa nu-i dea si doi lei de inghetata.

Nu stiu ce ape l-ar mai putea spala pe presedintele Partidului Conservator, care se da european cind merge la cersit pe la bucatariile unor partide occidentale, pentru ca, apoi, acasa sa-si traga itarii peste frac si sa sufle in drimba populismului alaturi de moletii lui Vadim.

Apelul electricianului de geniu Lech Walesa catre romani, sa incerce sa se comporte ca niste bacterii decente spre a nu distruge corpul pe care il vor parazita in curind, pare o aluzie fina la insistenta de neinteles a liberalilor si pedistilor de a atasa la Orient Express-ul care ii poarta cu chiu, cu vai spre Bruxelles si cotetul cu oratanii umaniste, atinse mai nou de aviara nationalismului.