Vinerea trecuta, Tudor Sisu parasea inchisoarea dupa doi ani de detentie pentru detinere si consum de droguri. Reintors in familie, incearca acum sa se adapteze vietii „de afara", invata sa traiasca din nou. Inchisoarea si-a pus insa amprenta asupra lui si l-a transformat: baiatul din Salajan e acum om mare.

EVZ: Amintiri din prima zi de libertate?

Sisu: Dupa nebunia primelor ore, m-am intalnit cu Puya si am pus la punct strategia pentru urmatoarea perioada de timp: in cateva zile intram in studio pentru inregistrari. Apoi avem un miniturneu: azi cantam la Ramnicu Valcea, pe 2 noiembrie la Timisoara, pe 3 la Zalau, iar pe 4 la Oradea. M-am relaxat vreo doua zile, desi as fi vrut sa ma odihnesc mai mult, dar nu e timp de pierdut.

Revenirea la o viata normala poate fi traumatizanta?

Da, asa e. Realitatea, lupta de zi cu zi pot parea ciudate dupa ce timp de doi ani te-ai confruntat cu un cu totul alt gen de probleme. Nu dadeam nicio importanta chestiilor psihologice in trecut, dar acum realizez ca, intr-adevar, exista traume peste care, in lipsa ajutorului specializat, trebuie sa treaca fiecare cum poate.

Viata in inchisoare e mai dura decat cea din cartier? Care sunt „miturile" despre viata in inchisoare?

E aceeasi viata, sunt aceiasi oameni, aceeasi perversitate, aceeasi vrajeala... Numai ca acolo lucrurile se desfasoara un pic mai repede. Oamenii nu au timp sa astepte sa gresesti si incearca sa provoace ei evenimentele. Nu exista basme sau mituri, e doar realitatea de zi cu zi, in care trebuie sa te descurci. Prietenii mei din inchisoare m-au sustinut si nu o sa-i uit niciodata.

Vreau sa transmit dragostea si respectul meu baietilor care au ramas acolo: Merla, Alin, Banu, Cocos, Bulgaru, Rosie, Bajaga, Bobi, Titi, Man, Tertaru.

Ce regreti mai mult: ca te-ai drogat sau ca ai fost prins? In timpul detentiei sau dupa ce ai iesit, ai simtit nevoia sa te droghezi?

Nu regret nimic, ce trebuie sa se intample se intampla oricum. Trebuie doar sa avem grija sa cadem mereu in picioare. Capitolul droguri este definitiv inchis, iar in puscarie m-am tinut departe de ele.

Ce ti-a lipsit cel mai mult?

Libertatea. Faci ce spun altii si nu ce vrei tu.

Cati prieteni ti-au ramas alaturi? Cati au aparut dupa ce ai fost eliberat?

Putini au fost alaturi de mine in timp ce eram la inchisoare, multi au aparut dupa ce am fost eliberat, dar nu mai au loc in inima mea.

Ce ai facut doi ani ca sa nu clachezi?

Trebuie sa ai psihic de otel, am vazut multi care au innebunit. Eu am avut o perspectiva si un scop, muzica, iar asta mi-a dat tarie.

In ce fel se va reflecta aceasta experienta in viata ta?

Am stat doi ani acolo, normal ca vor exista influente mai mari decat in trecut.

Nu pot sa uit, pur si simplu, acesti doi ani. Asta a fost viata mea, buna-rea, o sa vorbim despre asta in unele melodii.

Stii cine te-a turnat? Care crezi ca a fost motivatia gestului lor?

I-ai iertat sau vei incerca sa te razbuni?

w Viata e un cerc care revine mereu in acelasi punct, asa ca fiecare va primi ce merita. Unii oameni „toarna" pentru ca vor sa le scada pedeapsa, altii ca sa scape.

Fiecare face cum crede ca e mai bine pentru el, insa altii sufera. Mai devreme sau mai tarziu vor suferi si ei...

Faptul ca ai fost la inchisoare va fi un avantaj sau un dezavantaj pentru cariera ta?

Nu conteaza ca am fost inchis, sunt tot eu, acelasi baiat din Salajan.

Vei fi din nou pe scena. Ai emotii?

Eu sunt gata. Voi?