Ion liescu si grupul celor care inca il mai sustin isi traiesc drama izolarii intr-un partid in care jocurile sunt facute acum de Mircea Geoana, Adrian Nastase si Miron Mitrea.
Pierderea cu totul neasteptata a cursei pentru presedintia PSD, functie promisa de liderii sociali–democrati in campania electorala, l-a prins pe Ion Iliescu pe picior gresit. Si mai rau decat atat, l-a enervat la culme.
Lipsit de un proiect alternativ si ingradit in perimetrul stramt al rolului de senator, Ion Iliescu si-a varsat supararea pe „prostanacul" si pe „handicapatul politic" Mircea Geoana. Nervii lui Iliescu s-au dovedit insa a fi extrm de utili actualului presedinte al PSD.
Simtind gustul victoriei intr-un raboi pe care nu poate sa il piarda, Mircea Geoana a plusat. Iar calculul s-a dovedit a fi corect.
Antiteza dintre nou si vechi, dintre reforma si stagnare, dintre viitorul PSD si fostul PSD nu poate fi exprimata mai bine decat de un conflict intre cei care ipostaziaza cele doua entitati, adica intre Mircea Geoana si Ion Iliescu.
Era firesc asadar, si chiar productiv pentru actualul presedinte al partidului, sa isi consolideze imaginea de reformator al PSD in contrast si prin conflict cu Ion Iliescu.
Cel care a ajuns in fruntea partidului tocmai prin contestarea vehementa a „vechiului" PSD, a punctat la capitolul imagine cu fiecare rabufnire a rivalului sau si cu fiecare replica dura pe care i-a intors-o.
Ideea de reforma insa poate fi sustinuta si altfel decat printr-un razboi continuu dus cu Ion Iliescu. Este adevarat ca aplecarea spre elaborarea de proiecte si spre implementarea lor este mult mai complicata decat intretinerea unor tensiuni in PSD.
Insa continuarea conflictului dintre Ion Iliescu si Mircea Geoana risca sa duca la un moment dat la o ruptura categorica a celui dintai de partidul pe care l-a fondat. Iar aceasta situatie nu ar fi deloc comoda pentru actualul presedinte al PSD.
Despartirea lui Ion Iliescu de PSD, fie informala, prin focalizarea pe proiectul polului social, fie formala, printr-o demisie din partid este singura arma de care mai dispune fostul sef al statului. Si este principalul risc pentru la care se expune Mircea Geoana. Pentru PSD, pierderea lui Ion Iliescu nu inseamna enorm in procente.
In fond, bazinul electoral propriu de care fostul presedinte dispune este cu mult mai mic decat in 2000 si se micsoreaza pe zi ce trece.
Mai mult decat atat, varsta la care a ajuns Ion Iliescu face ca o pensionare politica sa fie privita ca un gest absolut normal chiar si de catre cei care nu ar fi putut concepe PSD-ul fara fondatorul „sarac si cinstit" al partidului.
Ruperea lui Ion Iliescu de PSD ar putea avea insa consecinte mai grave in interiorul partidului. Si iarasi, nu atat puterea gruparii Iliescu trebuie luata in calcul, cat pretextul pe care o eventuala demisie a acestuia il va oferi nemultumitilor din PSD.
Toti cei care s-au vazut indepartati din structurile de conducere ale partidului ar putea demara o puternica ofensiva impotriva lui Mircea Geoana si a celorlalti sefi ai PSD.
„Pierderea" fondatorului partidului ar putea fi prezentata ca esec major al liderilor alesi la Congres si ca dovada a incapacitatii acestora de a asigura unitatea PSD.
Faptul ca pana acum Mircea Geoana nu a parut dispus sa renunte la alimentarea tensiunilor cu Ion Iliescu demonstreaza ca liderul social-democrat simte inca nevoia unei pozitionari adversative.
Pentru Mircea Geoana, personajul politic Ion Iliescu si mai ales capitalul de imagine negativa pe care l-a acumulat in ultimii 15 ani, reprezinta mai curand o oportunitate decat o amenintare. Altfel spus, singurul lucru de care se poate teme acum Mircea Geoana este sa nu piarda o resursa capitala pentru imaginea sa de reformator.
Pentru presedintele PSD, Ion Iliescu este mai valoros ca adversar decat ca aliat, iar singura temere ar fi ca adversarul sa cedeze.
Fara nervii lui Iliescu, care se intrezaresc inca in epistolele trimise recent catre conducerea partiduliu, Mircea Geoana s-ar trezi singur in fata unui drum fara obstacole catre ceea ce inseamna cu adevarat reforma in PSD.
