Inainte de a parasi scena de lupta, Emmanuel van der Mensbrugghe, negociatorul-sef al Fondului Monetar International a criticat aspru politica fiscala si efectul ei nefericit asupra politicii bancii centrale. A avertizat asupra vulnerabilitatii economiei, pusa sa lucreze cu o inflatie ce depaseste asteptarile.

Un singur punct luminos a vazut van der Mensbrugghe: privatizarea celor doua banci, Banca Comerciala Romana (BCR) si CEC. Nimeni nu poate nega faptul ca este un moment ideal pentru vanzarea unor pachete de control intr-o banca romaneasca.

Sumele pe care bancile intrate in competitie sunt dispuse sa le plateasca depasesc asteptarile cele mai optimiste ale autoritatilor si vor burdusi cuferele bugetului, in cazul in care vor fi introduse acolo. In scena au ramas pentru batalia finala austriecii de la Erste Bank si portughezii de la BCP Millenium, doua banci aflate in plina expansiune europeana.

Valoarea de piata a celor doua banci depaseste cu putin dublul evaluarii recente a BCR. Daca pune mana pe BCR, Erste va fi propulsata pe locul doi in clasamentul bancilor cu afaceri in zona central si est europeana, spun analistii. BCP Millenium isi va extinde la randul sau zona de actiune care acopera deja Polonia si Grecia.

Vom vinde deci cea mai mare banca a tarii unei banci de dimeniuni medii, nu unui colos financiar cu afaceri care sa depaseasca produsul intern brut al Romaniei. E drept, bancile sunt excelent conduse, marturie stand profiturile pe noua luni, de trei ori mai mari decat face BCR-ul intr-un an.

Numai ca vanzarea BCR aminteste de povestea Micului Print al lui Antoine de Saint Exupery, aceea cu sarpele boa care inghite un elefant. Exupery spune ca sarpele inghite elefantul fara sa-l mestece si dupa aia sta nemiscat si doarme timp de sase luni pentru digestie. Cam asa au stat lucrurile si in afacerea Petrom, pentru care ne-au pretuit in cor organismele financiare internationale.

OMV, pe post de sarpe boa, a devenit dupa inghitirea Petromului cu puturile sale de petrol, un jucator important in peisajul european al pietei.

Si Petrom si BCR ar fi putut fi ele insele serpi hrapareti, cel putin in sudul Europei. Pentru a se fi intamplat asa ceva, ar fi trebuit ca ele sa fie listate la Bursa, de ce nu, chiar la o mare piata de capital europeana. Listarea le-ar fi impus aducerea unor echipe de manageri performante, care sa stie sa echilibreze costuri si sa obtina profit, ignorand influentele.

Sunt inca afaceri de vanzare in tarile desprinse din fosta Iugoslavie, care ar fi putut fi lesne inghitite de o companie romaneasca bine condusa. Nimeni n-a privit cu seriozitate perspectiva listarii, sau n-a avut interesul s-o faca. Petrom era o vaca de muls pentru afaceri, iar banca cea mai mare a tarii digerase cu greutate fuziunea cu risipitoarea Bancorex.

Dupa privatizare, BCR va deveni probabil si mai profitabila, clientii sai vor fi mai bine serviti, oricare ar fi banca invingatoare. Insa Romania a ratat una din ultimele sanse de a avea, la randul ei, companii multinationale.

Poate ar fi trebuit analizat atent exemplul Ungariei, a carei fosta banca de economii, listata la Bursa din Budapesta, pandeste, ca sarpele boa din povestea lui Exupery, CEC-ul romanesc.