Conservatorii, democratii, opozitia si sindicatele se comporta ca un fel de haiduci bugetari, ca tot s-a dat liber la iresponsabilitate.
Iesirea de sub tutela FMI este aproape un lucru normal atunci cind o tara se pune pe picioare. Insa ne-am pus, cu adevarat, pe picioare? Pe linga o economie sanatoasa, asta presupune si actori publici responsabili. Economia da semnale mixte (deficitul de cont curent a ajuns de la 3,3 in 2002 la 7,5 in 2004 si e 9 in prima jumatate a lui 2005; dezinflatia e, inca, fragila).
In schimb, Guvernul s-a tinut totusi de un deficit bugetar draconic, cu toata scaderea de impozite. Dar FMI nu are incredere ca vom mentine austeritatea bugetara si fara supravegherea sa. Relatia dintre Fond si Romania aminteste de un copil care baga mina in borcanul cu bomboane si, din cind in cind, mai ia cite o palma de la o bunicuta nevricoasa.
Acum, copilul a ajuns adolescent si ii cam da cu tifla bunicutei, care, saraca, e speriata ca obraznicul ala mic si bulimic va ajunge obez.
Nu exagerez deloc, cam asta este imaginea guvernelor romane la nivelul expertilor Fondului. Foarte putini oficiali romani (de fapt, doar doi: Isarescu si Tanasescu) au facut figura buna, restul pareau un fel de haiduci care ar da iama in buget daca nu le-ar sta FMI-ul pe cap.
Intr-un articol din 2002 („Romania, the IMF and Economic Reforms: 1996-2002"), politologul Robert Weiner intoarce pe toate fetele relatiile dintre cele doua parti. Bilantul este trist, iar cauzele multe: exceptionalismul romanesc, suportabilitatea redusa a unei populatii deja traumatizate de bizareriile economice ale lui Ceausescu, continuitatea elitelor nomenclaturiste, rezistenta sindicatelor.
Pe linga asta, Weiner constata ca, in ciuda unor reforme punctuale – mai ales privatizari –, nici guvernele reformiste dintre 1996 si 2000 nu au impins lucrurile prea departe. In cazul lor gaseste o explicatie in plus: dezertarea unor profitori din rindul puterii.
Problema s-ar putea sa revina in actualitate. Important nu este daca a facut bine sau nu lasind acordul sa „deraieze", ci daca acest guvern va fi capabil sa mentina austeritatea bugetara si echilibrele economice, fara FMI. Ca intotdeauna, asta pare ca e treaba personala a premierului si a ministrului Finantelor.
Intre timp, Voiculescu cere TVA redus la alimente; PD executa largi volute populiste, atacind bugetul pe care tocmai viceprim-ministrul democrat il prezentase presei; parlamentarii si din putere, si din opozitie se intrec in a da bine la televizor pe seama bugetului, ca e gratis; opozitia este populista, doar asta este job description-ul opozitiei in Romania; iar sindicatele sint, bineinteles, in
strada. Pina acum, premierii le spuneau tuturor: asa ne preseaza FMI-ul, nu avem ce face. O scuza jalnica, dar care mergea. Marea intrebare: oare, putem fi responsabili si pe cont propriu?
