Ce mare tragedie va fi daca Romania va avea un buget cu un deficit mai mare? Nu este nici o tragedie, doar ca, avand un deficit mai mare, si inflatia va fi, probabil, putin mai mare decat cea prognozata. Adica, in loc de 5,5%, cat este tinta stabilita acum pentru 2006, vom avea, sa zicem, 6,4%.
Ne omoara o astfel de inflatie? Am trait noi si cu o inflatie de 300%, cum sa ne mai speriem de cifre asa mici. si, in aceste conditii, ce ne mai sperie? Economia functioneaza, cum spunea cineva, si in perioade de razboi, asa ca temeri ca inflatia va fi mai sus cu un punct procentual, sau ceva pe acolo, par ridicole.
De fapt, pierderile pe care le vom contabiliza sau cele pe care deja le-am avut se deconteaza intr-o alta moneda. O moneda numita timp. Am putut noi trai cu cele mai ridicate rate de inflatie din Europa? Am putut. Am stat noi linistiti ani de zile uitandu-ne cum intrepriderile de stat nerestructurate ne mancau din avutia nationala? Am stat.
si ce ni s-a intamplat? N-am devenit membri ai Uniunii Europene in 2004, odata cu celelalte state din fostul bloc comunist, ci trebuie sa mai asteptam o tura, pana in 2007 (sau 2008). Adica, ceea ce nu am facut pana in 2004 ne-a costat o intarziere de 3 (sau 4) ani. S-a prabusit lumea? Nu s-a prabusit. Moneda numita timp e un instrument de plata etern.
La fel se poate intampla si acum, chiar daca acum lucram cu altfel de cifre, mai mici, facem acorduri mult mai fine. Vom ajunge cu inflatia sub 3% (standardele europne) nu in 2007, ci, sa zicem, in 2009. E vreo tragedie? Nu e. Dar vom trece la moneda euro nu in 2012, probabil, ca si celelate tari, ci in 2015.
Cu ce am platit ca am luat totul mai lejer? Cu aceeasi moneda: Timp. Felul cum se intocmeste bugetul de stat este, pana la urma, o filozofie de viata.
Vrem sa cheltuim cu mult mai mult decat producem? Vrem sa pastram un sistem in care 5 milioane de oameni contribuie si 22 de milioane beneficiaza? Vrem sa incasam salarii mai mari decat ni se pot plati? Sa nu ne imaginam ca pentru toate acestea nu exista o nota de plata. Nu pacalim pe nimeni; eventual, pe noi insine.
Ca vom mai avea pe cap FMI-ul sau ca nu va mai fi nimeni care sa ne traga de maneca, datele problemei nu se schimba fundamental. Economia reactioneaza la fel si daca vine echipa de experti de la FMI, si daca ii vom urca in avion si le spunem sa mai treaca pe-aici doar in vacanta. Dupa aceea insa, nu vom mai putea da vina pe nimeni pentru greselile noastre. Poate doar pe destin.
"Cu ce am platit ca am luat totul mai lejer? Cu aceeasi moneda: Timp."
