In filmul "The War of the Roses", Kathleen Turner si Michael Douglas sunt doi soti care nu se mai suporta. Cum fiecare vrea sa ramana in casa, incearca sa se omoare reciproc. Lucrurile o iau razna, la final distrug casa si chiar reusesc sa se omoare.
Este fantastica in film dozarea irationalului, lupta dintre cei doi ajunge sa nu mai aiba logica, cinefilul nevinovat constata ca pentru fiecare dintre ei e mai important sa-i dea aluilalt cu tigaia in cap decat sa obtina ce dorea la inceput.
Cam la acest nivel s-a ajuns in scandalul Udrea-Botos. Premierul Tariceanu iese sifonat: parea un tip subtire, dar asta pana cand e afectat direct in interese, el sau prietenii sai. De cealalta parte, daca asa intelege Traian Basescu sa se lupte cu coruptia, cu Elena Udrea amestecand adevaruri punctuale cu conspiratii si mizerii securistice, atunci mai bine ne lipsim.
Justificarile aduse de Tariceanu sunt ilare. „I-am cerut sa aplice legea". Exact ca Iliescu in cazul Tiriac. Amandoi se fac a nu intelege ca nu exista telefoane inocente pe cazuri punctuale intre un politician si un procuror, mai ales cand politicianul are un interes personal acolo. Iar interesul premierului era clar in protejarea lui Dinu Patriciu.
In cate alte cazuri a mai dat telefon pentru a fi aplicata legea? Si aceia erau tot fosti parteneri de afaceri? Printr-un simplu telefon, Tariceanu a reusit sa puna sub semnul intrebarii o multime de lucruri bune facute de guvernul sau in reforma Justitiei. Cand Iliescu si Tariceanu suna ca sa fie siguri ca se aplica legea, nu prea mai putem fi siguri ca s-a aplicat legea.
Efectul declaratiilor Elenei Udrea a fost cel scontat. Tariceanu are acum o problema de care nu poate scapa decat prin demisie sau prin scuze: dragi romani, am fost un (…la alegere…), promit sa nu mai fac, mi-am invatat lectia.
Dar daca are impresia ca a marcat un punct important, Presedintele se inseala. Intreaga afacere are un iz securistic-mahalagiu si nu cred ca asta asteptam de la cruciatii anti-coruptie. Vrea sau nu, Traian Basescu trebuie sa-si asume faptul ca fosta sa mina dreapta a pus scena politica pe jar. Iar pe linga dezvaluirea legitima legata de telefonul la Botos, doamna Udrea a mers mult mai departe.
Acuzatiile sale dezvaluie o personalitate patologic conspirationista. Patriciu, Rosca Stanescu, Tariceanu, Academia Catavencu, Radio Guerrilla si altii conspira sa il saboteze pe Traian Basescu. Realitatea e mereu mai complicata decit o cred conspirationistii.
Un singur exemplu si nu insist: Tariceanu a avut o actiune salutara in legatura cu publicitatea de stat, care i-am cam afectat veniturile amicului de grup de interese Rosca Stanescu si se pare ca acesta inca mai e suparat din cauza asta.
In acel interviu, Elena Udrea spune ca Mihai Munteanu e un „infractor condamnat pentru tilharie". Munteanu este ziaristul care a dezvaluit cum a incercat Dorin Cocos sa il mituiasca. Un caz clar, inregistrat pe banda, si gretos prin insistenta cu care acest personaj baga cu insistenta sub nasul ziaristului sacosa cu „o sticla de coniac, un parfum, o asta".
Dupa citeva zile, mai multe ziare au primit un dosar din care reiesea ca la 17 ani Munteanu a fost implicat intr-un incident, a fost martor in dosar, apoi trecut ca invinuit cit sa-i fie santajat tatal-politician local, apoi din nou martor si asa a ramas. De aici pina la tilhar condamnat e cale lunga. Un singur ziar, o bomba de presa, a publicat atacul la Munteanu. E o actiune tipica de intoxicare si razbunare.
Dar ingrijorator este cum baietii au scos de la naftalina ceva petrecut dupa revolutie cu un adolescent. Ce stiu serviciile despre fiecare dintre noi? Traim parca intr-o reluare perpetua in care securisti-afaceristi-politicieni se inteleg de minune si ne ofera cite un parfum astora care vrem sa iesim din lumea lor jegoasa.
Cind l-am auzit acum citeva luni pe Traian Basescu spunind ca atacurile la Elena Udrea sint reactia grupurilor de interese am fost socat de logica presedintelui. Am scris atunci ca e grav daca presedintele crede ca orice critica la adresa sa e rezultat al unei conspiratii.
Elena Udrea pare ca spune acum la televizor ce a auzit pe la Cotroceni. Acest tip de logica, in care totul e politizat si are explicatii subterane, era o marca a guvernului PSD. Nastase spunea ca dezvalurile privind afacerile familiei Puwak erau reactia unor grupuri care voiau sa discrediteze guvernul.
Pina si Micky Spaga spunea ca „grupurile" au ceva cu el. In aceasta logica nu mai conteaza adevarul si faptele. Iar responsabilitatea publica este inecata in logici perverse. Si Nastase, si Basescu s-au lasat intoxicati de prostiile primite de la SRI, care tinde sa explice tot ce se intimpla in spatiul public prin asemenea constructii paranoide.
„In sulite sa ne spintecam sau in buzdugane sa ne masuram?" ii spune Greuceanu zmeului. „In grupuri de interese sau in trusturi de presa sa ne ponegrim?", pare ca intreaba Basescu. Victimele sint adevarul in presa si onestitatea in viata politica. Pare ca fiecare e ferm hotarit sa se lupte cu grupurile de interese. Ale celuilalt.
