Sandu a transformat o campanie electorala intr-o lupta pe viata si pe moarte. Pe viata lui si pe moartea fotbalului romanesc. Egoist si inconstient, a ridicat miza. Bivolaru a fost discreditat, Craciunescu, injurat si amenintat. Urmatorul? Probabil, batut!

Acest personaj se cramponeaza de scaun cu pretul de a omori si imaginea fotbalului romanesc, o data cu propriul destin profesional, in care nimeni nu mai crede. Precum Nero, da foc cetatii ca sa nu-i supravietuiasca nimic!

Nu l-am crezut atit de mic. Ne-am uitat la el cu respectul datorat unui om in stare sa traverseze, cu cicatricele inevitabile, 15 ani de fotbal romanesc la virf. Dar felul in care intelege sa-si conserve puterea, impotriva mersului natural al lucrurilor, il descalifica.

Asistam la disparitia unui piroman care vrea sa distruga impreuna cu el viitorul unui sport, increderea sponsorilor, sansa celor tineri si bucuria suporterilor.

Pe vremea cind Adrian Porumboiu ii era adversar si nu furnizor de capete taiate, l-a luat peste picior pe vasluian, trimitindu-l la vaci, in timp ce el se revendica drept "nascut la kilometrul zero al Bucurestiului". Ce ironie! In apropierea acestui loc, se va da lupta decisiva: Sandu sau fotbalul! Care pe care.