Pe masura ce viteza derularii afacerilor creste, mijloacele alternative de solutionare a conflictelor, cum ar fi arbitrajul sau medierea, castiga teren in fata justitiei lente si costisitoare, marcata de un formalism excesiv, ineficienta si adesea de coruptie. Americanii au ajuns sa incredinteze arbitrilor 90% din litigiile comerciale, dintre care majoritatea se transeaza online.
Europenii sunt ceva mai conservatori, insa si pe acest continent tendintele de a ocoli curtile de justitie sunt evidente. Acestea sunt legate de necesitatea unei judecati cat mai rapide, care pe calea justitiei clasice nu se poate obtine, dar si de faptul ca tot mai putini oameni de afaceri sunt dipusi sa expuna informatii legate de situatia economica a companiei in cadrul unui proces public.
Recent, Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei a facut o mare surpriza justitiabililor, anuntand disponibilitatea unui sistem de arbitraj online. Sistemul este deja functional si asteapta litigiile.
Este remarcabil faptul ca la noi sistemul este deja disponibil, in timp ce in Uniunea Europeana arbitrajul online exista doar in faza unui proiect, denumit „e-arbitration T".
Faptul ca arbitrajul electronic aparut in Romania inainte sa fie functional in UE este explicabil. La noi exista o nevoie speciala de arbitraj electronic, din cauza numarului mare de datornici impotriva carora se pornesc litigii. Aceste dispute legate de datorii sufoca atat instantele de drept comun, cat si pe cele de arbitraj.
Justitia din alte tari nu este atat de aglomerata cu astfel de cauze si de aceea nici graba nu a fost atat de mare.
Procedura accelerata
Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si Indutrie a Romaniei a recurs la arbitrajul online pornind de la cautarea unor solutii mai simple pentru a scurta durata de recuperare a creantelor neincasate. In acest scop, Colegiul Curtii a adoptat recent procedura arbitrala accelerata.
Aceasta este o procedura simpla, dar riguros reglementata, care permite rezolvarea cazului in 21 de zile de la momentul inregistrarii cererii arbitrale.
Procedura arbitrajului accelerat este o modalitate de trata la modul potrivit cauzele simple, in care faptul ca nu s-au platit facturile este atat de evident incat nu este nevoie de trei arbitri si mai multe termene de judecata ca sa constate acest lucru.
Insa, desi arbitrajul accelerat simplifica procedura de solutionare a litigiilor, presupune acelasi consum de resurse umane, materiale si financiare ca si desfasurarea unui proces arbitral. S-a constatat ca pentru punerea in practica a procedurii accelerate ar mai fi nevoie de vreo 200 de oameni, la un volum estimat de 3.000 de litigii pe luna.
Ca urmare a acestui fapt, Colegiul Curtii de Arbitraj Comercial International si-a indreptat atentia spre experienta anglo-saxona si, in parteneriat cu firma Edata, a instituit modelul electronic al arbitrajului accelerat.
Electronizarea arbitrajului accelerat permite companiilor titulare de creante initierea unei proceduri rapide si ieftine de recuperare a debitelor, deoarece se reduce substantial timpul necesar solutionarii litigiilor, costurile arbitrale sunt scazute comparativ cu acelea judiciare si dispar dificultatile generate de manipularea fizica a dosarelor implicate.
Pe de alta parte, creste gradul de presiune asupra debitorilor, datorita implicarii executorului judecatoresc in procedura citatiilor. In cadrul procedurii de arbitraj accelerat cu suport electronic, un rol important il detine executorul judecatoresc, inca din etapa comunicarii citatiei catre parat.
Astfel, se creeaza premise pentru stingerea litigiului prin plata debitului inainte de primul termen de arbitrare.
Judecata electronica
Pentru a obtine accesul la arbitrajul accelerat, este necesar ca partile contractante sa includa in contractele lor comerciale clauza compromisorie. Companiile care au inclus o clauza compromisorie in contractele aflate in curs de executare pot opta pentru solutionarea litigiilor prin arbitraj accelerat, deoarece el este reglementat ca o procedura alternativa la procedura arbitrala clasica.
Daca in contractele comerciale ale partii interesate nu este inclusa clauza compromisorie, accesul la arbitraj este posibil prin incheierea unui act aditional la contractul initial, numit compromis.
Atunci cand o companie se decide sa apeleze la arbitrajul electronic, trebuie sa contacteze secretariatul tehnic al Curtii de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, mai precis compania Edata, care a dezvoltat aplicatia software.
Pentru accesul la sistemul de arbitraj electronic, secretariatul tehnic al Curtii de Arbitraj va aloca partii un cont de utilizator si o parola, necesare autentificarii in sistem, in conditii care sa asigure siguranta acestuia. El va primi o identitate electronica fiindca sistemul ii ataseaza si semnatura electronica.
Din motive de securitate, aplicatiile nu sunt expuse pe Internet la indemana oricui. „La sistem nu au acces decat partile. Acesta este expus prin VPN (Virtual Private Network) al Connex. Daca sistemul ar fi la vedere, ne-am putea trezi cu un milion de cereri pe care sa le genereze cineva printr-o mica aplicatie.
Atunci n-am mai putea sa le deosebim pe cele valide", a declarat Cornel Vintila, general manager la Edata.
Punctul de plecare este plata taxelor arbitrale. Dupa aceea, reclamantul trebuie sa completeze o cerere de arbitrare, prin care solicita solutionarea litigiului prin arbitraj accelerat. Urmeaza o confirmare din partea secretariatului tehnic ca solicitarea este completa si este acceptata. Curtea de Arbitraj este instiintata ca are un litigiu nou de rezolvat.
Reclamantul are la dispozitie doua posibilitati: sa parcurga singur pasii electronici sau sa apeleze la biroul mobil. In primul caz, dupa ce a primit identitatea electronica, el intra singur in sistem, isi incarca documentele probatorii, pe care le semneaza electronic, urmareste cursul procesului oricand.
Documentele se incarca „la dosar" prin scanare daca este cazul si sistemul permite o certificare electronica pentru conformitate cu originalul, asa cum se face si in instanta.
Daca nu are posibilitati tehnice sau pur si simplu nu doreste sa parcurga singur aceste operatiuni, reclamantul mai poate sa lase in seama secretariatului tehnic indeplinirea acestora, iar identitatea electronica ii va folosi pentru a vizualiza fiecare etapa a procesului. Secretariatul tehnic se poate deplasa cu un birou mobil la sediul companiei. Acest birou presupune un notebook si un scanner.
Sistemul care este setat in notebook se acceseaza utilizand identitatea electronica.
Paratului i se comunica toate aceste documente la sediu, in forma fizica, imprimate pe hartie. Acesta trebuie sa-si pregateasca apararea printr-o intampinare, la care ataseaza documentele sale doveditoare. Insa el nu poate fi obligat sa ia o identitate electronica.
Daca isi face apararea pe suport de hartie, aceasta este scanata de secretariatul tehnic si trimisa prin sistem catre reclamant, pentru a cunoaste sustinerile paratului.
Dupa indeplinirea acestor formalitati si daca „dosarul" este complet, arbitrul unic ales de parti va judeca litigiul si va da o sentinta arbitrala, care poate fi investita cu formula executorie astfel incat, ulterior, sa i se aplice procedura executarii silite.
Aceasta poate fi desfiintata numai pe calea actiunii in anulare, dar nu pentru motive care vizeaza fondul litigiului, ci doar pentru anumite exceptii procedurale, prevazute de Codul de procedura civila.
Contradictorialitatea este asigurata ca de obicei, prin schimbul de documente. Nici la instanta si nici in cadrul arbitrajului nu este obligatoriu ca partile sa fie prezente la judecata. Actualmente se lucreaza la realizarea unui suport electronic gen videoconferinta, pentru ca partile sa poata fi „prezente" la judecarea litigiilor.
Avocatii sunt inca sceptici
Avocatul Radu Rizoiu, de la Societatea Civila de Avocatura STOICA & Asociatii, considera ca arbitrajul electronic initiat de CCIR este o aparitie inedita si bine-venita in spatiul juridic autohton. Facilitarea corespondentei din dosar constituie un element important in alegerea acestei modalitati de solutionare a litigiilor.
Nu este mai putin adevarat insa faptul ca acest lucru imbunatateste numai „interfata" arbitrajului, fara a se preocupa de „fondul" acestuia - calitatea actului de justitie.
Arbitrajul reprezinta o alternativa specifica la jurisdictia oferita de instantele de judecata cu privire la solutionarea litigiilor comerciale. Nu toate litigiile pot fi insa solutionate prin arbitraj, ci numai acelea in care sunt puse in discutie interesele pur private (de drept comercial) ale partilor.
Arbitrajul a aparut din dorinta comerciantilor de a evita durata si formalismul proceselor derulate in fata instantelor de judecata, pornind de la aforismul „In comert, de multe ori, este preferabila o intelegere stramba unei judecati drepte".
Principala problema a arbitrajului este aceea de legitimitate. Nu este suficient sa creezi un organism care sa aiba intre atributii si arbitrarea disputelor comerciale daca nu asiguri un cadru adecvat desfasurarii acestei activitati, un personal calificat si, mai ales, calitatea actului de justitie infaptuit de tribunalul arbitral.
Ceea ce asteapta comerciantii de la arbitraj se poate rezuma in doua cuvinte: profesionalism si celeritate. Daca uneori partile admit unele prelungiri generate de complexitatea cauzei, profesionalismul reprezinta intotdeauna o cerinta esentiala, a mai spus Rizoiu.
