Nu mai e afacere. E motiv de cearta intre palate, de spart capul Justitiei, de dat jos premieri, de aruncat politicieni in puscarie.
Afacerile cu petrol sint seducatoare. Pentru ca sint foarte profitabile. Nu numai in Romania, ci oriunde in lume. Atit de seducatoare si atit de profitabile, incit e greu pentru lumea politica sa stea deoparte. Si, din aceasta impletire, iese un cocktail exploziv, atit de exploziv incit unda de soc ajunge pina la cele mai rarefiate straturi ale puterii. Dovada sta ultimul scandal „telefonul".
Ultimii cincisprezece ani au aratat ca nici un partid care se vrea important n-a ocolit afacerile cu petrol. Direct prin membrii sai de partid sau prin oameni care au avut legatura cu partidul. Numele se stiu: Patriciu, Iacobov, Tender, Iancu. Afacerile lor, la fel, se stiu: despre Petromidia, RAFO, Carom s-au scris sute de mii de pagini de ziar. Toti s-au alaptat de la tita numita Petrom.
Mai cu telefoane, mai cu plata la sfintul asteapta, mai pe gratis. Compania de stat nu putea refuza ordinele politice. Asa ca petrolul a curs girla. Nu la fel au curs si banii de taxe pe care cei de mai sus trebuiau sa ii pompeze bugetului.
Scandalul „telefonul" a revelat insa cit de aprinse au ajuns patimile. Pina la coada, premierul Tariceanu a deranjat Justitia cind aceasta deranja un petrolist. Pe Patriciu adica. Aici s-a ajuns cind petrolul si politica au mers mina-n mina.
Se cunostea de mult prietenia dintre Patriciu si Tariceanu, cimentata printr-un post de membru in consiliul de administratie pe care petrolistul l-a oferit viitorului prim-ministru. Nimic ilegal, Tariceanu este un om de afaceri de succes! A ajuns insa apoi prim-ministru si n-a putut sa-l uite pe cel care i-a dat leafa. Lui si mai multor membri ai PNL.
Tot in povestea telefonului a intrat (cum altfel?!) si presedintele Basescu. In aceasta poveste care parca incepe sa semene din ce in ce mai mult cu povestea Putin-Hodorkovski din Rusia, marinarul ajuns presedinte a infierat, si el, telefonul petrolistului ajuns premier. Ca Basescu vrea sa scoata partidul liberal nu numai de la putere, ci si din sondajele care arata peste 5%, nu-i un secret.
Nici ca l-ar vrea pe Patriciu la mititica. Ceea ce ne intereseaza acum este ca de acest incilcit joc al afacerilor petroliere nici el nu e strain. Doamne fereste!, n-am spus ca inghetata ar avea gust de benzina! Asta ne-ar mai lipsi! Insa prietenul, apropiatul, omul de incredere al lui Basescu, ministrul Vasile Blaga adica, nu era strain de soarta unei rafinarii care ajungea in faliment.
Era actionar la Petrolsub Suplacu de Barcau, o mica rafinarie cu datorii mari care a ajuns la faliment, dar nu a catadicsit sa mai plateasca titeiul livrat de Petrom. Poate ca actualul ministru de Interne n-a avut nici o legatura cu administrarea rafinariei si cu povestea banilor care au intrat in rafinarie, dar n-au mai iesit.
Ceea ce vrem sa spunem este ca nici el nu a fost strain de afacerile cu petrol. Si nici un alt membru al coalitiei care se face ca ne guverneaza: Dan Voiculescu. Fost umanist, actual conservator, fost aliat cu Nastase, actualmente cu Tariceanu, dar, mai ales, fost si actual trader de petrol si de produse petroliere.
E clar ca cei de azi sint mielusei fata de ce se intimpla in ringul petrolului pe vremea PSD. Insa nici cei de azi nu sint straini de astfel de afaceri si, mai ales, ce se intimpla acum este urmarea a ceea ce faceau ei atunci.
Romania a avut petrol si inca mai are. Ne-am laudat tot timpul cu aceasta bogatie nationala. Azi, ea intoarce pe dos lumea politica. Lumea afacerilor cu iz mai mult sau mai putin penal a intors-o pe dos pina la inceputul actualului mandat. Acum a ajuns la virful politicii, iar scandalurile care pleaca de la petrol se tin lant.
Si pot costa mai mult decit scaunul unui premier sau capul unui petrolist. Asta pentru ca basescii, taricenii, voiculestii si altii de acolo trebuie, totusi, sa guverneze o tara. Nu sa faca o afacere cu petrol.
