• ARHANGHELII NU MOR, de Anca Maria Mosora
    colectia Proza debut

    A scrie literatura inseamna a pune emotia inaintea faptelor. Cu alte cuvinte, atmosfera psihologica a unei carti este cu mult mai importanta decat actiunea propriu-zisa a personajelor.
    Arhanghelii nu mor este o ilustrare pertinenta a acestui lucru: o carte de atmosfera, in paginile careia lumea protagonistilor se incheaga din detalii de decor, din nuante psihologice si din senzatii ale trupului. Iar ceea ce este surprinzator in scrisul Ancai Maria Mosora este putinta de a converti perceptii si senzatii in presimtiri si amintiri.

    Ea nu descrie intamplari, ci filtreaza emotii, dar niste emotii carora le imprumuta un ton de premonitie si o tenta de nostalgie. De aceea, autoarea este precum o fiinta pasiva careia intamplarile, rostogolindu-se peste ea, ii dau posibilitatea de a le surprinde ecoul grav si apasator.

    De aici senzatia unei lumi melancolice si iremediabil triste, in care totul se petrece cu incetinitorul. Dramele, nostalgiile si iubirile ce izbucnesc in carte au ceva din lentoarea grava si rafinata a unor personaje care nu numai ca isi intuiesc sfarsitul, dar parca se indreapta cu buna stiinta in intampinarea lui.

    Farmecul cartii sta in haloul psihologic pe care autoarea, scriind la persoana intai, il da unei lumi pe care numai ea stie daca a trait-o cu adevarat sau a plasmuit-o in intregime.


    In curs de aparitie

  • A TOI CUANDO TU NO ESTAS, de Mihnea Rudoiu

    Exista personaje de carte care aduna in ele frustrarile, ambitiile, iubirile si esecurile tuturor. Exista protagonisti umpluti cu pasta multicolora a trairilor noastre zilnice. Exista singuratici incapabili sa ramana in lumea ce le-a fost harazita, pe care simtim ca i-am mai intalnit candva. Si dupa o vreme ne amintim cand si unde: dimineata, la oglinda.

    Cam asa arata eroul din A toi cuando tu no estas, romanul de debut al lui Mihnea Rudoiu. O carte prin care defileaza fantasme, spaime, bucurii si deznadejdi care ni s-au asternut multora la drum. Un roman scris cu migala si aplomb, in care palierele limbajului se contopesc fara efort, iar cititorul e somat sa se astepte la surprize.

    Mihnea Rudoiu nu scrie ca sa epateze sau ca sa sacrifice paduri intregi pe altarul unui capriciu. El are de spus o poveste si spera ca vom sti sa-l ascultam. Textul lui are miez, cultura si acel aer teribilist care ii sta prost sexagenarului, dar se lipeste firesc de profilul rebel al tanarului.

    A toi cuando tu no estas nu inseamna doar doua crampeie de cantec si film contopite intr-un titlu, ci primul pas in literatura al unei promisiuni.


  • NU TOATA IARBA E LA FEL, de Alain Gavrilutiu

    Nu toata iarba e la fel e un plonjon intr-o mlastina cerebrala cu poteci labirintice si cu solutii mincinoase. E o carte care pacaleste usor si care iti arde degetele, nu numai de nerabdarea de a o duce pana la capat, ci si pentru ca pe alocuri povara unei constiinte incarcate (a cititorului, atentie!) devine insuportabila.

    Autorul reconstruieste –- pe muzica lui Ombladon, dar si cu false citate din Nietzsche –- experiente furate, istorii fragmentare, momente de balci contemporan, unde socul recunoasterii devine miza. Textul are convulsii de joc cu masti si paiate, in care logica aparent confesiva devine cand nu te astepti "logica" fictiunii.

    Nu ne aflam in fata unei carti pentru intelectuali "de mucava", dar nici nu avem de-a face cu un simplu roman "de generatie": Nu toata iarba e la fel e o calatorie prin vintrele mentale ale unei lumi recognoscibile, in care singurul fir rosu este luciditatea povestitorului.