Valul isteriei aviare, generat de declaratia precipitata a ministrului Gheorghe Flutur la reintoarcerea sa de la Bruxelles, pare sa fi depasit deja Romania. Asa cum a depasit si alte tari europene si fenomenul similar din Rusia anului 2004, cand pandemia se astepta sa izbucneasca din sudul Siberiei.

Acum incepem si noi sa constientizam faptul ca mult mediatizata infectie aviara, produsa de teribilul virus „ucigas", nu a omorat nici pe departe atatea oratanii cate au fost ucise din ordinul ministrului intrat in panica sau dornic de o intensa iesire in public.

Poate ca nici nu este sigur ca le-a omorat in totalitate pe cele declarate pozitive, atata timp cat, din miile de teste efectuate pe material biologic extras din cadavrele de pasari proaspat decedate, doar cateva s-au confirmat, si acestea oarecum nesigur.

Majoritatea covarsitoare a testelor au demonstrat ca mortalitatea importanta de toamna a pasarilor de curte nevaccinate s-a datorat altor boli, mentionate si in paginile revistei noastre, sub semnatura unor specialisti de incontestabila notorietate.

In aceste conditii, se ridica firesc intrebarea: cum ar fi fost posibila o astfel de mortalitate redusa din cauza unui virus extrem de agresiv, din moment ce pretinsii vehiculatori ai bolii – pasarile salbatice – au fost lasati sa se miste liberi, dintr-o zona a tarii in alta, protejati fiind de acelasi

ministru, care a interzis vanarea lor, in timp ce la sol a instituit masuri draconice? Cum ar fi putut fi izolate „periculoasele" focare de boala, de la Ceamurlia si Maliuc, doar prin masuri paleative la sol, care n-au vizat si salbaticiunile ce au facut naveta, ziua si noaptea, prin aer si pe sol, intre sate si delta si invers?

Atata timp cat mass-media si oficialii s-au intrecut in stiri, argumentari si masuri de buna imagine contradictorii, nu putem decat sa analizam la rece, rational, aceasta chestiune prin prisma efectelor bolii si a masurilor paleative care n-ar fi impiedicat-o deloc sa se extinda. Ba din contra.

Ca dl. ministru a fost dus in eroare, a fost convins de ceea ce a sustinut ori, ceea ce este mai plauzibil, a incercat sa utilizeze la maximum, dar nu suficient de rational, ocazia de a ramane in topul celor mai mediatizate personalitati ale vremii, din cauza placerii dominatoare de auto-popularizare, are mai putina importanta acum.

Importante sunt pagubele enorme provocate crescatorilor de pasari, firmelor de turism in natura, vanatorilor, pescarilor sportivi, precum si activitatii acestora si altor activitati colaterale lor. Cine ii va despagubi oare? Din ce fonduri?

Probabil ca aceiasi cetateni ai tarii, care au suportat indirect si cheltuielile deloc neglijabile de despagubire a satenilor pentru orataniile sacrificate cu cruzime, de izolare a focarelor incipiente de boala, de dezinfectare a autovehiculelor ce au intrat si au iesit din unele judete, de vaccinare „gratuita" etc.

Adica noi toti, prin contributiile noastre la un buget public risipit pe astfel de masuri „de ochii lumii" si pe sustinerea unor structuri bugetare enorme, peste altele parazite pe seama exploatarii unor bunuri publice, toate generatoare de birocratie si coruptie.

Masura interzicerii vanarii pasarilor in toata tara si a tuturor speciilor de vanat in judetul Tulcea a dat insa o lovitura grea asociatiilor de vanatori, vanatorilor si turismului cinegetic, chiar daca efectele nu au fost la fel de dezastruoase precum in cazul crescatorilor de pasari si turismului in general.

Nu credem ca inviorarea comertului cu pulpe de pui din stocuri invechite si al comertului cu vaccinuri antigripale sau alte medicamente pot compensa, fie si partial, pierderile la care am facut referire.

Organizatiile de vanatori, care si-au achitat integral tarifele de gestionare a fondurilor de vanatoare catre structurile monopoliste ale MAPDR, precum si toate celelalte datorii catre stat, au fost grav si concret pagubite deoarece:

• au populat fazani, din fonduri proprii si private, iar acum nu pot extrage surplusul de cocosi, din cauza interdictiei de a vana pasari, ceea ce constituie pierdere dubla pentru acestea: o data fiindca au facut investitia fara sa stie ce va urma si a doua oara fiindca cocosii supranumerici determina

migrarea haremurilor spre alte terenuri libere, in cautare de spatii vitale;

• vanatorii refuza sa-si mai achite cotizatiile catre asociatii atata timp cat legea este modificata dupa bunul plac al ministrului, de unde si lipsa de fonduri banesti pentru hranirea complementara si paza vanatului, pentru plata daunelor cauzate de vanat etc.; oare cine va despagubi satenii pentru pagubele

cauzate de garlite culturilor de grau si de orz extrem de reduse in anul 2005 fata de anul 2004?

• nu si-au putut onora contractele de vanatoare cu strainii la pasari si la alte specii de vanat, in conditiile in care acestia s-au ferit sa mai vina in Romania; iata de ce incasarile din vanatoarea cu strainii se situeaza acum, per total, la mai putin de 50% fata de incasarile din anul precedent la aceeasi data;

• vanatorilor din judetul Tulcea nu li s-a acordat nici o posibilitate de a vana legal pentru banii luati de structurile monopoliste ale MAPDR si pentru cei investiti in gestionarea fondurilor de vanatoare; nici macar nu li s-a acceptat ajutorul oferit pentru izolarea focarelor de boala fata de salbaticiunile zburatoare si cele de la sol.

Toate aceste pagube materiale si morale, cauzate de reglementari nejustificate convingator, neinspirate si/sau neprietenoase fata de asociatiile de vanatori, probabil datorita greselii politice de a confunda AGVPS din Romania, categoric apolitica,cu persoana presedintelui acesteia,vor fi platite candva, de cineva?

Astfel spus, masura nejustificata, neinspirata si neprietenoasa de interzicere a vanatorii, impusa asociatiilor de vanatori (carora cineva le cam poarta sambetele), va fi compensata cumva din partea cuiva, vinovat, a M.A.P.D.R ori a societatii, care in final suporta toate greselile din contributia fiecaruia dintre noi la bugetul de stat?

Eu cred ca intr-un stat de drept asa ar trebui pusa problema. In tara sau iesind cu judecarea cauzei in strainatate. Fiindca altfel, masurile „neprietenoase" se pot inmulti. Motive imaginare, pentru masuri neinspirate, se vor gasi mereu. Dumneavoastra ce parere si ce propuneri aveti?

Un dialog deschis si generalizat pe aceasta tema in paginile revistei „Vanatorul Roman", dar nu numai, poate ajuta efectiv la „despicarea firului in patru", iesirea adevarului la iveala si, speram noi..., convingerea organismelor statului sa colaboreze cu noi, spre binele societatii din care, impreuna, facem parte.

Nicolae Selaru