Termenul a fost inventat in lumea medicala, mai precis cea a psihiatrilor. Pentru personalitatea normala, ca si pentru cea afectata patologic, somnul are o valoare de protectie, de regenerare emotionala si fizica, de refacere a echilibrelor puse la incercare de stressul lumii moderne.

Cind un economist preia formula, ciulesti urechile. Cind economistul respectiv se numeste Kenneth Rogoff, nimeni altul decit fostul economist sef al FMI si titularul catedrei de economie la Harvard, atunci iti este foarte clar ca tema e de stricta actualitate, chiar si acolo unde te asteptai mai putin.

Spre deosebire de Stiglitz, marele "neconventionalist" din lumea titanilor teoriei economiei globale, Rogoff, sustine ca globalizarea poate produce efecte devastatoare, nu doar in economiile slabe, ci si in cele mai puternice.

Daca primul vede globalizarea ca pe o masinarie in care marile dominioane ale economiei mondiale musca necrutator din teritoriile celor slabi, pe care ii face si mai slabi si mai saraci, Rogoff crede ca ne inselam atunci cind continuam sa masuram puterea, azi, in termenii clasici, ai out-put-ului total, a capacitatii de export, a productivitatii nete etc.

Adevarata masura a puterii economice, intr-un context globalizat, sustine Rogoff, dezvoltind teoretic o idee enuntata de Alan Greenspan, este flexibilitatea, capacitatea de a raspunde adecvat si oportun schimbarilor dramatice ale conditiilor care influenteaza mediul economic: de la inovatia tehnologica, la preferintele cumparatorului, si de la evolutia politica, la cea de mediu natural.

Or, ceea ce constatam azi, in aceasta decada de inceput a noului secol si mileniu, este faptul ca marile economii ale lumii dau semne vadite de "rezistenta la schimbare". "Lumea de azi este una a curentelor rapide de schimbare, a regiunilor care infloresc intr-o zi, pentru ca a doua zi, uzinele sa colapseze economic, ca si cind ar fi fost lovite de uraganul Katrina".

Cu toate acestea, politicienii, cei responsabili de stabilirea strategiilor economice si sociale menite sa faca fata noului context, sint din ce in ce mai putin capabili sa mobilizeze raspunsul pozitiv al societatilor lor, uneori nici pe cel al elitelor si al propriilor sustinatori politici, pentru a face schimbarile necesare.

Alegerile anticipate din Germania s-au declansat din cauza lipsei de sprijin politic pentru atacarea frontala a reformei in domeniul taxelor si restructurarii pietei muncii.

Din acelasi motiv, observa Rogoff, premierul Japoniei a fost obligat sa organizeze si el alegeri anticipate: pentru a putea debloca reforma atit de necesara a sistemului bancar, legata in aceasta tara de pozitia privilegiata si dominanta a Postei.

Caderea cea mai importanta in sondaje a presedintelui Bush nu este legata de razboiul din Irak, ci de suspiciunile si aprehensiunile determinate de reforma propusa de Administratie in sistemul de asigurari, aflat, toata lumea este de acord, in pragul colapsului.

Rogoff se intreaba, pe buna dreptate, care este cauza acestei atitudini, tot mai reticente la schimbare, in societati care "au reusit", care s-au identificat atit de mult cu "succesul"? De ce sint politicienii tot mai putin eficienti in a mobiliza sprijinul social pentru schimbare? Iar daca sint ineficienti, de ce-i tot alege lumea?

Aici, din pacate, discursul lui Rogoff sucomba intr-o pseudo-explicatie. "Masele" sint de vina! Ele sint cuprinse de temeri, in fata schimbarii, iar temerile lor sint adevarate socuri electrice pentru politicieni.

Ca loviti de orbul gainii, oamenii nu pot, sau nu vor, sa vada ca pierderile pe care le produce schimbarea sociala si economica sint intotdeauna supra-compensate de cistiguri. "Desi globalizarea produce intotdeuna mai multi cistigatori, decit pierzatori, multi oameni sint ingrijorati, iar oamenii ingrijorati ii preseaza pe liderii lor sa incetineasca lucrurile".

Experienta societatii romanesti in acesti ultimi 15 ani de schimbare sociala si economica este cit se poate de relevanta pentru tema lui Rogoff. Ceea ce au propus politicienii pina azi romanilor nu a fost nici un moment "terapia de soc", de care au fugit "ca Necuratul de tamiie", ci o nesfirsita "terapie prin somn".

"Dormiti linistiti cetateni ai orasului..." au scris pe frontispiciul Romaniei politicienii, "...veghem noi ca, atunci cind o sa va sculati din somn, lucrurile sa fie exact asa cum le-ati visat...minunate...cu belsug si bunastare pentru toti...iar dupa ce vom intra in Uniunea Europeana o s-o tinem tot intr-un zaiafet".

Realitatea nu poate fi mai departe de aceasta formula somnifer, decit este acum! Iar consecintele dramatice ale acestei realitati, in termeni de calitate a vietii, sint suportate in primul rind de cei care-i aleg pe politicieni! Unde sint beneficiile schimbarii pentru ei? Pseudo-explicatia lui Rogoff ignora faptul ca beneficiile schimbarii, chiar daca pot fi considerate, pe ansamblu, mai mari decit pierderile, nu se raspindesc in societate ca intr-un proces de difuziune.

Ele sint "orientate" de mecanisme de putere, administrative, economice si culturale, cu totul diferit, spre zone sociale diferite. Romania este exemplul perfect pentru a ilustra acest proces.

Beneficiile schimbarii s-au concentrat constant si rapid in proportie de peste 70% in lista primilor 300 de bogati ai tarii si in proportie de 90% intr-un segment care nu depaseste 10% din populatia tarii.

Ceea ce explica aceasta repartitie a beneficiilor schimbarii sociale, dupa o functie mai degraba de tip logaritmic, nu este performanta sau abilitatea economica a celor care au concentrat averile, ci "performanta" lor de a manevra mecanismele politice si administrative, inclusiv legea si justitia, pentru a-si asigura beneficiile schimbarii.

Acesta este si motivul pentru care, la noi, schimbarea sociala si coruptia sint doua fenomene de nedespartit.

Tot aci se afla si raspunsul la cealalta intrebare a lui Rogoff: "De ce-i alege lumea, daca sint ineficienti?" Pentru ca, in realitate, "oamenii", cei care platesc un urias pret pentru schimbare, inainte de a beneficia de o parte infima a beneficiilor ei, nu au nici mijloacele, nici sansa, sa formuleze alta alegere, iar prima grija a celor care-si taie partea leului este ca lucrurile sa ramina asa!