Comunitatea Nationala de Informatii, s-a nascut fara prea mult zgomot in afara de zumzaitul aprobator de fond. Dupa o gestatie dificila, dupa confruntarii si controverse, anuntul, asteptat al infiintarii sale in subordinea CSAT a fost aproape un fapt divers. Iar disputele de acum citeva luni au fost uitate.
Superserviciul de spionaj este pentru moment doar o "retea functionala" si va fi, dupa declaratiile presedintelui Traian Basescu, o structura de analiza care, pe baza informatiilor livrate de serviciile secrete (SRI, SIE, DGIA si DGIPI) elaboreaza prognoze necesare autoritatilor publice. Un nevinovat serviciu de analiza coordonata a datelor din sistem in folosul general.
Deci pasiunile generate de acest subiect au fost expresiile unei neintelegeri. Oare? Controlul puterilor, iar controlul serviciilor secrete cu atit mai mult, asigura spatiul public. Altfel, interesele private ale diferitilor actori individuali sau grupuri de interese vor prevala in raport cu si asa fragilul interes public.
Daca in Romania acest lucru nu s-ar fi intimplat (dar s-a intimplat!) si tot ar fi nevoie de control. Nimeni, nici o persoana sau institutie, nu poate garanta interesul public. El este rezultatul mecanismelor politice si sociale de promovare si negociere a diferitelor interese private in spatiul public. Iar statul si spatiul public sint strins corelate.
Emergenta CNI in spatiul romanesc readuce in atentie conflictul fondator al democratizarii: rolul statului si institutiilor sale. Dincolo de controversa institutionala privind guvernarea si resursele sale, intre care informatiile joaca un rol important, dincolo de functia sa afirmata, CNI, aflat la intersectia dintre Presedinte si Guvern, pare a trece in plan secundar Parlamentul.
Consiliul de Coordonare al CNI va fi compus din directorii SRI si SIE, ministrii Apararii, Afacerilor Externe, Administratiei si Justitiei, si (o concesie?) consilierul Prim-ministrului pe probleme de securitate nationala.
Consiliul Consultativ, compus din presedintii comisiilor parlamentare, reprezentantii ministerelor sau serviciilor cu atributii in domeniul sigurantei nationale nu suplineste absenta unui control parlamentar. Iar eventuala prezenta a societatii civile si lumii academice cu epoleti nu va asigura transparenta.
Nu de prea mult, ci de prea putin stat suferim in Romania. Capturind institutiile, grupurile de interese private strivesc statul. Functionind in favoarea acestora, institutiile, formal publice, actioneaza doar in favoarea grupurilor private.
Partidul Comunist, o organizatie privata de clientela ce acaparase statul si il desfiintase de facto a fost inlocuit, dar mostenitorii directi sau indirecti nu vor sa permita dezvoltarea spatiului public.
Restabilirea statului ca spatiu public era o prioritate a tranzitiei, dar ea nu a reusit. Consolidarea democratiei fara spatiu public nu se poate realiza. Cei care contrapun modelul european al interesului public celui american al interesului privat neglijeaza rolul federalismului in viata politica nord americana.
Procedurile juridice si federalismul asigura spatiul public in care egalitatea cetatenilor in fata legilor este protejata.
Dupa 11 septembrie 2001, sub stindardul reactiei antiteroriste, serviciile secrete si puterile cu care interfereaza incearca sa eludeze, sau oricum sa micsoreze impactul controlului public. Daca bin ladenii au vrut sa dea o lovitura democratiei, aproape au reusit. Noile frici au justificat cresterea surpadimensionata a rolului serviciilor secrete scapate de sub control.
Scandalul avioanelor CIA dovedeste insa ca atunci cind mecanismele institutionale nu mai functioneaza derapajele sint posibile.
Controlul reciproc al puterilor, dublat de supracontrolul civic si preponderenta proprietatii private dau specificitatea sa democratiei.
Cei ce detin si selecteaza informatiile, mai ales cele secrete, pot controla agenda publica si tocmai de aceea trebuiesc la rindul lor supraveghiati. Dar in Romania puterile nu se separa decit de stat. Ele sint dincolo de public si privat, aproape un spatiu al dreptului divin.
