Recenta greva a salariatilor din invatamant - de altfel cea mai grava din 1990 incoace - a readus sectorul educational in centrul atentiei publice. Protestele au subliniat atat neglijenta cu care a fost tratat intregul sistem ani de-a randul, lipsa cronica a facilitatilor din scoli, in special in regiunile rurale, cat mai ales salariile mizere ale dascalilor.

Aidoma angajatilor din alte sectoare, aflati la randul lor in greva (cum ar fi lucratorii feroviari si cei de la metrou), si salariatii din invatamant au avut de infruntat handicapul propriilor sindicate, care nu au reprezentat, independent si in totalitate, interesele membrilor lor - date fiind stransele legaturi ale liderilor sindicali cu Partidul Social-Democrat, fost de guvernamant.

De mult prea multe ori, liderii de sindicat s-au dovedit infinit mai interesati de propria bunastare decat de cea a membrilor sindicatelor lor, ceea ce a permis deseori guvernantilor sa argumenteze ca solicitarile protestatarilor ar fi, de fapt, motivate politic.

Indiferent de toate acestea, profesorii au toate motivele de suparare.

Alianta liberal-democrata nu si-a respectat defel promisiunile electorale de anul trecut, cand declara ca va investi major in sectorul educational, ca va dota scolile de la sate cu PC-uri, ca va aloca invatamantului 6% din PIB si ca va dubla totodata salariile profesorilor si invatatorilor.

Dar, aidoma sectorului sanatatii, si pentru invatamant primul an al mandatului actua-lului guvern a adus doar stagnare.

Educatia ramane un sector "interzis neglijarii" - atat pentru guvernantii de azi, cat si pentru cei viitori. Astfel, se impun masuri urgente pentru o imbunatatire drastica a salariilor, care sa-i atraga spre pedagogie pe tinerii apti si talentati.

Perpetuarea salariilor mizere reprezinta de fapt perpetuarea unei anomalii de sorginte comunista, cand din ratiuni ideologice necorectate pana in prezent muncitorii din industrie erau mult mai bine platiti decat salariatii din invatamant. Nici o societate sanatoasa nu permite ca profesia de invatator sa fie una dintre cele mai prost remunerate.

Insa actualele salarii ale invatatorilor si profesorilor nu ofera nici macar posibilitatea supravietuirii de zi cu zi, astfel incat dascalii se vad obligati sa presteze, in particular, nenumarate meditatii - situatie accentuata, in decursul anilor, prin explozia preturilor fata de niste salarii ramase la fel de saracacioase.

Dar timpul dedicat de catre profesori acestor meditatii inseamna, in cele din urma, si neglijarea - cel putin partiala - a obligatiilor lor oficiale. In plus, copiii ai caror parinti nu isi permit sau nu vor sa recurga la astfel de ore particulare sunt clar dezavantajati.

Coruptia ce persista in sistemul educational romanesc a fost demonstrata nu o data prin scandalurile iscate de regula la nivel universitar, dat fiind ca in numeroase institutii de invatamant superior o nota buna obtinuta la un examen putea fi lesne cumparata cu plata cash si in avans.

Acest fenomen trebuie eradicat atat prin salarii mai bune, cat si printr-o politica de zero toleranta, la care se adauga investitiile de rigoare in facilitatile scolare - nu numai din punct de vedere al dotarilor IT, ci si al unor conditii generale si civilizate de predare, respectiv de studiu.

Totusi, Romania nu trebuie sa urmeze orbeste calea modelelor occidentale, caracterizate la randul lor prin numeroase greseli facute pe parcursul reformei sistemului lor educational. In special asa-numitele metode "progresive" de predare, dezvoltate si abordate in perioada anilor '60, au condus la neglijarea disciplinelor de baza precum ortografia sau gramatica.

In consecinta, gama cunostintelor si a culturii generale a ajuns caracterizata de mari lacune, dat fiind ca nu s-a avut in vedere necesitatea absorbtiei, respectiv fixarii informatiilor inainte ca acestea sa fie supuse interpretarii.

Spre deosebire, cultura generala a romanilor bine scoliti s-a dovedit, cel putin pana recent, mult mai vasta decat cea a semenilor lor din Europa Occidentala, iar aceasta stare de fapt se datoreaza, in buna parte, mentinerii metodelor traditionale de predare.

Prin adoptarea unor masuri urgente dedicate finantarii invatamantului si totodata de evitare a erorilor facute in trecut de catre alte state ar putea fi create premisele pentru ca sistemul educational romanesc sa devina unul dintre cele mai performante din Europa.