Cind e vorba despre bani publici, un contract trecut la secret ar trebui sa fie o exceptie. Insa contractul secret a fost o scula aurita pentru Nastase. Tariceanu invata si el cum se scormoneste cu aceasta, iar Basescu o foloseste la numere de magie pentru popor.
Adrian Nastase a fost un prim-ministru exceptional pentru sandramaua care il sustinea. Miliarde de euro au fost aruncati in contracte discretionare din bani publici gen Bechtel si EADS. Ideea de contracte secrete in masa ii apartine.
Arunci sub pres pretul, detaliile financiare, avantajele si dezvantajele pentru contribuabili, ca nimeni sa nu iti ceara socoteala despre cum ai negociat, ce interese ai reprezentat si spre ce buzunare se duc banii. Totul impachetat sub secretul de stat si interesul national.
Lui Adrian Nastase cred ca i s-a parut jignitor ca o mina cu vreo douazeci de milioane de degete nespalate si saracute sa ii intre in ochi si sa-l intrebe cum a reprezentat interesele romanilor in aceste contracte. Secretizarea l-a scapat de acest cosmar pe perioada cit a condus guvernul. Justitia ar trebui sa-i impiedice insa somnul linistit.
Sa vedem insa ce a invatat novicele Tariceanu de la maestrul Nastase. A dus procesul mai in profunzime, semn ca i-a placut. Constructia soselei de centura de la Constanta este acoperita de un contract secret. Ultimul exemplu de cum vede actualul premier transparenta. Tariceanu a pozat, la o intilnire cu reprezentantii societatii civile, in sustinator al desecretizarii contractelor.
I-a dus cu vorba, au facut o comisie si, intre timp, ii da mai departe cu sume top secret din banii publici. Din acest punct de vedere, cabinetul Tariceanu nu este decit un contract reinnoit cu guvernul Nastase. S-a schimbat doar numele societatii comerciale fara nici un fel de raspundere.
Mai avem insa un pofticios la ideea de contract secret. Nu avem pina acum dovezi ca ar pofti si la propriu, asa ca ma voi opri la valoarea instrumentala pe care presedintele Basescu a descoperit-o acestui dispozitiv propagandistic.
In apogeul crizei carburantilor de la inceputul toamnei, cind preturile o luasera razna, Traian Basescu a iesit la televizor si a spus ca va analiza contractul de privatizare al Petrom, secret si el, bineinteles, si a amenintat chiar ca il va face public. Austriecii de la OMV au dat de inteles ca n-ar avea nimic impotriva. Cotroceniul n-a mai dat insa nici un raspuns. Criza se incheiase.
Lui Basescu cred ca i-a devenit indiferent daca acel contract ramine secret sau nu. Si-a atins scopul. Opinia publica a asociat iesirile sale la baioneta cu ieftinirea carburantilor. Contractul secret a fost un instrument util pentru imaginea presedintelui. N-am mai auzit de atunci de o initiativa a presedintelui-jucator care sa atace in ansamblu secretizarea contractelor.
Sa ceara si sa impuna, asa cum reuseste cind vrea, un raspuns din partea guvernului. Probabil ca si-ar fi udat toata munitia odata.
Pare naiv, dar scopul principal al desecretizarii contractelor si impunerii transparentei bugetare este ca orice contribuabil sa poata afla cum este cheltuit banul pe care el il plateste ca impozit pe salariu, venit sau profit. Pare intr-adevar naiv. Nici unul dintre cei trei oameni politici mentionati anterior nu da semne ca i-ar pasa de acest principiu.
Nastase, Tariceanu si Basescu au ceva in comun si se folosesc de acest element de legatura pentru a lasa lucrurile asa cum sint: nu mai sint de mult niste naivi.
